Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Lăcaş de închinăciune în memoria românilor deportaţi, la Chişinău

Grija pentru semenii noştri s-a manifestat întotdeauna în diferite moduri deoarece este o datorie să ne cinstim înaintaşii, mai ales pe cei care au suferit pentru noi. Aşa se face că în Chişinău a fost ridicată o biserică frumoasă menită să cinstească memoria românilor deportaţi în Siberia, în care oricine poate să vină şi să aprindă o lumânare pentru sufletul celor care şi-au pierdut viaţa sau au fost deportaţi.

Locul ales pentru edificarea sfântului lăcaş a rânduit Dumnezeu să nu fie deloc întâmplător. Este chiar în apropierea gării, locul de unde au fost încărcaţi atâţia români şi deportaţi în fosta Uniune Sovietică.
Acest proiect a fost realizat cu osteneala mai multor creştini şi îndeosebi cu stăruinţa şi perseverenţa a doi distinşi cucernici preoţi, preacucernicii preoţi Valentin – tatăl, şi Ioan – fiul, din vechea familie preoţească Baltag. Lăcaşul construit este unicat în toată lumea ortodoxă, fiind prima biserică ortodoxă înălţată în memoria tuturor deportaţilor fostei Uniuni Sovietice. La Sfânta Liturghie şi celelalte slujbe religioase se roagă şi se închină alături de românii noştri ortodocşi şi semenii noştri de alte etnii, ca un semn al binecuvântatei convieţuiri în pace şi evlavie creştină.

O grădină a Raiului în locul unui loc părăginit

Înainte ca sfântul lăcaş să fie înălţat, aici era un loc în paragină şi plin de gunoaie de la fostul spital pentru cei bolnavi de boli respiratorii. Dumnezeu a vrut însă ca în momentul în care acea bolniţă să fie demolată să fie descoperite rămăşiţele pământeşti ale ostaşilor îngropaţi în anii Primului Război Mondial. Aici îşi duceau somnul de veci soldaţi din aproape întreaga Europă. Din Regatul României, din Imperiul Rus, apoi din Imperiul Austro-Ungar, din Franţa Republicană, Polonia Regală, Cehia şi Grecia.
Astfel, prin pronia dumnezeiască s-a descoperit fostul Cimitir de Onoare edificat cu osteneala Regatului României în memoria eroilor căzuţi pe câmpul de luptă în acea conflagraţie mondială. Orice om care vine la această biserică – la Sfânta Liturghie, ori trecând prin preajmă, simte în suflet un fior tainic. Aceste locuri sunt sfinţitoare pentru noi, iar acest lucru se datorează în mare măsură slujbelor oficiate de către preotul paroh, părintele Ioan Baltag. Este creştineşte şi omeneşte să-l pomenim şi pe marele patriot al poporului român, regretatul Gheorghe Ghimpu, care a înălţat aici o Sfântă Troiţă în mijlocul Cimitirului de Onoare.
Începuturile sfântului lăcaş de închinăciune se află undeva în 2004, când pe 7 decembrie 2004 biserica a fost înregistrată la Serviciul de stat pentru problemele cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova. După aproximativ 2 ani de demersuri, Primăria Capitalei a alocat un teren pentru construcţia bisericii, în 2006, în apropierea Gării Feroviare, unde în 1941 şi 1949, 1950-1951 victimele deportărilor au fost încărcate în vagoane de vite cu destinaţia Siberia şi Kazahstan. În 2006 a fost pusă prima piatră de temelie şi instalată o Troiţă, iar la 31 mai 2008 a fost sfinţit paraclisul şi oficiată pentru prima dată Sfânta Liturghie în biserica deportaţilor.
O importantă contribuţie în realizarea acestui sfânt lăcaş de închinăciune a avut-o Înalt Preasfinţitul Petru, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, care este un sprijin păstoresc şi duhovnicesc pentru creştinii acestei sfinte biserici. Prin purtarea de grijă permanentă a Înalt Preasfinţiei Sale faţă de turma încredinţată, îi determină pe românii basarabeni, să fie şi mai evlavioşi, mai cucernici să-şi trăiască viaţa în duhul Evangheliei.
De asemenea, o imensă muncă depune Asociaţia Jertfelor Deportărilor Staliniste în frunte cu neobosita preşedintă Valentina Sturza, care este la rândul ei enoriaş al bisericii în memoria deportaţilor. Pentru posteritate adună cuvânt cu cuvânt toate informaţiile referitoare la acest calvar suferit de compatrioţii noştri basarabeni.

Douăzeci de trepte spre nemurire şi veşnicie

Spre Biserica Tuturor Sfinţilor duc douăzeci de trepte, trepte care sunt ridicate spre închinarea şi prezenţa în lăcaşul lui Dumnezeu a numeroşi credincioşi. Dar, la 25 octombrie al acestui an, 2011, treptele au fost ridicate spre închinăciune de către corpul diplomatic al Ambasadei României la Chişinău, în frunte cu Excelenţa Sa ambasadorul României la Chişinău, Marius Lazurcă. Au fost însoţiţi de către un sobor de preoţi ai Mitropoliei Basarabiei, corul şi enoriaşii acestei biserici. S-au adunat pentru a oficia împreună, frăţeşte, parastasul de pomenire a ostaşilor înmormântaţi în Cimitirul de Onoare ridicat în perioada interbelică de înflorire a Basarabiei de către familia regală. Acest eveniment a fost un act înălţător de recunoştinţă faţă de eroii neamului românesc şi a tuturor celor îngropaţi în acest cimitir.
S-au făcut rugăciuni de pomenire, depunere de jerbe şi buchete de flori, a urmat o agapă frăţească întru comemorarea eroilor întru linişte, tăcere şi resemnare. La eveniment au participat numeroşi preoţi, cum ar fi Valentin Baltag, Ioan Baltag, Ioan Barbău, Andrei Deliu, Alexandru Bogoş şi a Preacuviosului arhimandrit Andrei Caramalău.
Între anii 1940 şi 1941 au fost deportaţi din Basarabia de către organele de stat sovietice circa 22.000 de oameni de toate vârstele. În anul 1949 au fost deportaţi 35.050 de oameni. Numărul total alcătuieşte astfel 57.050 de destine frânte omeneşti. Foarte mulţi dintre cei deportaţi nu s-au mai întors la vatra părintească. Mulţi s-au născut în acele locuri uitate sau ferite de Dumnezeu. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 28 noiembrie 2011)

Lasati un raspuns