Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Muzeul Sherlock Holmes

Muzeul Sherlock Holmes

În Londra lui 1878, palatele se învecinează cu insalubrele locuinţe şi dughene, iar burghezii pretenţioşi se pierd pe străzi în puzderia de vânzători ambulanţi, coşari, florărese şi copii ai străzii, în vuietul energic al unui oraş în transformare. Deasupra bulevardelor şi parcurilor centrale, fumul cenuşiu al fabricilor din periferii se agaţă de norii rătăciţi şi întunecă atmosfera aristocrată a societăţii victoriene. Graniţa dintre sărăcie şi bogăţie, moralitate şi viciu se subţiază treptat, pierzându-se în ceaţa de pe malurile Tamisei. Crimele se înfăptuiesc cu repeziciune, victimele cer ajutor, indiciile sunt rătăcite în labirintul londonez, poliţia se străduieşte, neputincioasă, să ţină pasul cu infractorii. În aceste vremuri, renumele lui nu are seamăn: Sherlock Holmes – primul detectiv consultant.

Cea mai celebră adresă din lume stă marcată pe zidul din cărămidă maro al unei clădiri din anul 1815: Strada Baker nr.221b, Londra. Aici, în 1990 se deschidea primul muzeu al unui personaj literar imaginar, celebrul Sherlock Holmes, eroul din povestirile lui Arthur Conan Doyle. Un succes atât de mare îl aveau la sfârşitul secolului 19 aventurile detectivului privat alături de colaboratorul şi prietenul său Dr. Watson, încât existenţa lui Holmes nu mai avea să fie pusă la îndoială de fanii săi de pretutindeni. Faima lui mondială aduce sute de mii de vizitatori în casa memorială de pe lunga stradă Baker şi în magazinul cu suveniruri de alături. Muzeul s-a înscris demult pe lista obiectivelor turistice din Londra, iar zilnic grupuri de fani ori simpli curioşi aşteaptă să viziteze cele trei etaje ale vechii clădiri.

Un “Bobby” (este numele dat poliţiştilor londonezi, renumiţi pentru caschetele lor negre) cu înfăţişare autentică te întâmpină la intrarea în muzeu, te anunţă când poţi intra şi îţi zâmbeşte reţinut. Haina din postav decolorat, butonii mari şi argintii şi centura de piele cu cataramă subţire anunţă discret atmosfera de sfârşit de secol 19 pe care o vei descoperi imediat- tot ce vei vedea la nr.221 b vine din vremurile acelea.

Casa a fost amenajată după descrierile din povestirile lui Doyle şi după desenele originale realizate la vremea publicării textelor de către cunoscutul Sidney Paget, iar obiectele amintesc de interiorul caselor victoriene, de practicile medicale şi munca poliţienească din anii 1880-1910. Decorul, minuţios şi original, depăşeşte autenticitatea anticariatului; de fapt, casa transpune în realitate tangibilă fictiva lume sherlockiană, iar odată ce ai intrat, ai impresia că, în clipele următoare, cei doi prieteni colocatari se vor întoarce acasă, după ce au rezolvat împreună un alt caz celebru şi profitabil faimei lor, şi se vor aşeza pe fotoliile din sufragerie, pentru relaxare şi discuţii. Hainele atârnă de cuierul de lângă uşa de la intrare, scrisorile şi ziarele stau îngrămădite în suportul din alamă fină de pe peretele parterului. Holul strâmt leagă prin trepte cele trei etaje, fiecare cu câte două camere înguste şi înalte.

Prima încăpere a etajului 1, sufrageria, priveşte spre strada agitată prin nişte ferestre mari, înghiţind o lumină liniştită. În faţa şemineului aprins, cele două fotolii ţin în mijloc o masă rotundă, numai bună de sprijin pentru pălăriile lui Holmes şi Watson, pentru pipa mare şi lupa de care detectivul nu se desprinde vreo clipă. Vioara lui tace pe un scaun din lateral, ţinând isonul ceainicului cu pereţii încălziţi de focul şemineului. În dulapul alăturat, se îngrămădesc sticluţe, borcănaşe şi recipiente cu substanţe chimice, gata să fie amestecate de Holmes într-o nouă formulă ori să fie verificate pentru o nouă ipoteză îndrăzneaţă.

În partea stângă, un scriptoriu elegant adună tot felul de obiecte interesante: ziarul cu ştirile la zi, cărţi, notiţe, o peniţă de scris şi două călimări, o trusă de intervenţie chirurgicală, o lunetă, o clepsidră, iarăşi cărţi. Pe scaunul biroului, o altă trusă medicală completă stă larg deschisă, ca pentru o operaţie de urgenţă.

Lângă una dintre ferestre, Doamna Hudson, cea de la care Sherlock Holmes şi Watson au închiriat camerele lor, a aşezat masa şi a aprins lumânările, pentru prânz ori cină.

O uşă largă dă spre dormitorul lui Sherlock Holmes. Aranjată modest, acestă încăpere vorbeşte despre stăpânul ei prin patul simplu, o valiză pregătită pentru orice plecare inopinată, masa cu cartea lăsată deschisă la paragraful cel mai interesant, dulapul umplut de volume groase, lampa poliţienească şi fotografiile cu figurile fioroase ale infractorilor prinşi de către detectiv.

Pe un scrin mic, trusa de pomezi şi pudre colorate aminteşte talentul detectivului pentru deghizare, absolut necesară înaintea căutărilor febrile prin Londra interlopă.

În dormitorul lui Watson, de la etajul al doilea, ghiceşti prezenţa unui pasionat de medicină, biologie şi călătorii exotice. Tablourile artistice veghează asupra colecţiei de jurnale medicale şi asupra pieselor din cabinetul medical specific, printre care şi un dispozitiv timpuriu pentru măsurarea presiunii sângelui.

Camera a doua a etajului cuprinde un şir interesant de obiecte detaşate direct din filele cărţilor despre Sherlock Holmes: un revolver ascuns într-o Biblie, un deget tăiat, o armă contondentă, o bucată dintr-un perete cu o amprentă însângerată, o mască, o pereche de mănuşi, fotografii vechi, pistoale, chiar şi cartea despre creşterea albinelor, din care detectivul învăţa despre îndeletnicirea ce urma să-i ocupe timpul după retragerea din activitate.

Printre multe altele, bustul lui Sherlock Holmes veghează dintr-un colţ asupra acestui grozav inventar personal şi de epocă. Iar pe un mic birou, cartea de onoare a muzeului te invită să laşi scrise câteva gânduri ori măcar o semnătură şi o dată, pentru ca ele să dăinuie solidar cu universul sherlockian.

O expoziţie de personaje-manechin a fost meticulous aranjată în ultimele două camere ale muzeului, la etajul 3, pentru a fi redate într-o manieră expresivă şi câteva scene din cărţi. Sherlock Holmes şi Watson, un cap imens şi negru de câine (vă amintiţi de fiorosul câine din Baskerville?), un cerşetor, o victimă a unui şarpe, o luptă cu împuşcături, un roşcat completând hârtii, un scandal regal, toate provoacă vizitatorilor un ultim efort de imaginaţie în stilul lui Conan Doyle.

Coborând scările spre ieşire, după ce deja casa ţi-a devenit familiară şi ai grozava impresie că îl cunoşti bine pe Sherlock Holmes, te decizi să reciteşti ori să citeşti în întregime toate cărţile despre aventurile lui. În magazinul cochet de alături, în acelaşi stil victorian aranjat, volumele complete ale operei lui Conan Doyle înroşesc cu coperţile lor rafturi întregi. Pălării, ecusoane, statuete, tablouri, legitimaţii, insigne, pipe, lupe, decoraţii sunt doar câteva dintre suvenirurile la îndemână pentru colecţionarii împătimiţi.

Inteligenţa sclipitoare, spiritul de observaţie ieşit din comun şi pasiunea pentru dezlegarea misterelor vor defini pentru totdeauna complexul personaj al lui Sherlock Holmes. Şi, în acelaşi mod, pipa lui, lupa şi pălăria inconfundabilă se potrivesc siluetei sale oriunde aceasta se profilează: într-o descriere a unei scene palpitante din carte, într-o ilustraţie de revistă sau într-o producţie cinematografică.

Negreşit, Sherlock Holmes rezolvă cazul încâlcit şi salvează victima sau suspectul nevinovat. Londra şi Europa îşi au cel mai mare detectiv al timpului lor. În sufrageria încălzită de şemineu, se aude vocea lui pătrunzătoare: “Elementar, Watson, elementar!”. Misterul a fost elucidat.

Preluare dupa http://www.descopera.ro

Lasati un raspuns