Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

PS Macarie, Episcopul Europei de Nord: Nasterea Domnului, dimensiunea vindecatoare a intruparii

Biroul de presa al Episcopiei Ortodoxe a Europei de Nord ne-a trimis la redactie Pastorala Prea Sfintitului Parinte Macarie, Episcopul romanilor din Europa de Nord. Redam cuvintele acestuia cu incredintare ca ne va tine aproape de sufletul sau ca si pana acum.
Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi preaiubiţilor credincioşi, har, milă şi pace de la Hristos Domnul Ce născut în ieslea Betleemului!

Iubitii mei fii si fiice duhovnicesti,

Mulţumind şi dând slavă Părintelui ceresc că ne-a învrednicit a ajunge şi în acest an luminatul praznic al Naşterii Fiului Său Cel iubit, vă îmbrătisez si vă binecuvântez părinteste întru bucuria venirii în lume a Dătătorului de viată, Vindecătorul sufletelor si trupurilor noastre! Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai mare taină a iconomiei dumnezeiesti, dovada iubirii necondiţionate şi nemărginite pe care Milostivul Dumnezeu o poartă omului. „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său cel Unul-Născut, L-a dat ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3,16).
În iubirea Sa milostivă, Hristos  Mântuitorul lumii, S-a întrupat ca să îl restaureze integral pe om, trupeste si sufleteste, după cum minunat ni se desluseste într-o cântare din Canoanele Utreniei prăznuirii de astăzi: „Văzând Ziditorul pe omul pe care l-a zidit cu mâinile pierind, plecând cerurile, S-a pogorât şi pe acesta, întrupându-Se din dumnezeiasca Fecioară, îl zideşte cu totul nou, cu adevărat, că S-a preaslăvit”. Ajutorul pe care îl primeşte omul, ca dar al celui ce până acum a fost nevăzut, dar acum S-a făcut asemenea oamenilor, îl reprezintă dobândirea demnităţii de fii, după har, ai lui Dumnezeu, a stării de sănătate sufletească şi trupească. Vindecarea noastră nu reprezintă un scop în sine, ci are menirea de a-l împăca pe om cu Dumnezeu, pentru că vindecarea adusă de Hristos, Prunc Nou Născut, reface legătura dintre om si Dumnezeu în spaţiul sacramental al Bisericii.
În registrul de jos al icoanei Nasterii Domnului, vedem de obicei două femei care îl spală pe Hristos Pruncul, fiind supus cerintelor firii omenesti. Potrivit traditiei vii a Bisericii, una dintre aceste moase, numită Salomeea, îndoindu-se de păstrarea nestricată a cheilor fecioriei Preasfintei Născătoare în timpul nasterii, mâna ei s-a uscat, însă după ce s-a căit, luându-L pe Dumnezeiescul Prunc pe bratele sale, a fost tămăduită de necredinta si neputinta ei. De fapt această minune exprimă sugestiv întreaga slujire vindecătoare a Bisericii! Boala fizică nu este decât urmarea îmbolnăvirii sufletesti, iar puterea vindecării este dată în Biserica lui Hristos de puterea iertării păcatelor prin Taina Spovedaniei sau a Pocăintei.
În grija Sa permanentă de a reface armonia dintre suflet si trup, Mântuitorul îl vindecă, de pildă, pe slăbănog, mai întâi sufleteste, de păcatele sale: „Îndrăzneste, fiule! Iertate sunt păcatele tale!”  apoi îl tămăduieste de neputinta sa trupească: „Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te si umblă? Dar ca să stiti că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ti patul si mergi la casa ta. Si sculându-se, s-a dus la casa sa.”  (Matei 9, 2-7).
Sfintele Evanghelii ni-L arată pe Hristos Domnul plin de iubire si milă fată de întreaga făptură umană, fată de cei sărmani si bolnavi: demonizati, leprosi, orbi, schiopi, fată de cei cuprinsi de multe neputinte trupesti, însă si fata de cei bolnavi duhovniceste. „Iisus străbătea toate cetătile si satele, învătând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărătiei si vindecând toată boala si toată neputinta în popor. Si văzând multimile, I s-a făcut milă de ele, că erau necăjite si rătăcite ca niste oi care n-au păstor.” (Matei 9, 35-36). În această vreme, Păstorul Cel Bun, îi alege pe apostoli si le dă puterea de a tămădui toată neputinta în popor, iar oile cele rătăcite să fie aduse pe calea mânturii: „Si a chemat la Sine pe cei doisprezece si a început să-i trimită doi câte doi si le-a dat putere asupra duhurilor necurate. […] Si iesind, ei propovăduiau să se pocăiască. Si scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi si-i vindecau.” (Marcu 6, 7-13).

Iubiti frati si surori în Hristos, Vindecătorul neputintelor noastre,

Sfântul Sinod al Bisericii noastre, la propunerea Preafericitului nostru Părinte Patriarh Daniel, a proclamat anul mântuirii 2012 – „Anul omagial al Sfântului Maslu si al îngrijirii bolnavilor”. Sfântul Maslu este una dintre Tainele Bisericii prin care omul poate să se întărească trupeşte şi sufleteşte pentru lupta duhovnicească din această viaţă şi pentru dobândirea împărăţiei veşnice. Pentru orice om, dar si pentru noi românii aşezaţi în aceste ţinuturi nordice, Sfânta Taină a Maslului reprezintă Taina restaurării trupeşti, Taina comuniunii interpersonale, Taina care accentuează rugăciunea, dimensiunea vindecătoare şi darul Bisericii pentru cei care caută mângâiere.
Sfântul Maslu este Taina restaurării trupeşti pentru că orice om copleşit de boală, de întristări şi de încercări, poate să se îndrepte şi să se vindece sufleteste si trupeste participând la această minunată slujbă. „Este cineva bolnav intre voi? Să cheme preotii Bisericii si să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Si rugăciunea credintei va mântui pe cel bolnav si Domnul îl va ridica si de va fi făcut păcate, se vor ierta lui” (Iacov 5, 14-15). Sfântul Maslu este Taina comuniunii interpersonale, pentru că ea nu se poate realiza decât prin rugăciunea multora.  Exigența participării mai multor preoți la săvârsirea Sfintei Taine a Maslului, este în primul rând expresia participării întregii Biserici la lucrarea tămăduitoare. Fiind răsfiraţi pe cuprinsul ţărilor scandinave, prin această slujbă ne regăsim în starea de fiinţe comunionale, capabile de jertfa rugăciunii. Aici, unde timpul este măsurat nu în clipe şi minute, ci mai ales în valori materiale, rugăciunea si jertfa pe care le aducem în această slujbă pentru noi şi pentru ceilalţi, ne apropie unii de alţii şi împreună de Dumnezeu şi ne conştientizează că suntem mădulare ale Trupului lui Hristos şi suferim sau ne bucurăm, fiecare în parte si cu toți împreună.
Sfântul Maslu este Taina care accentuează rugăciunea. Sunt săvârsite un număr de 7 rugăciuni de binecuvântare a untdelemnului, 7 citiri din Epistolele Sfinților Apostoli, 7 citiri din Evanghelii, 7 rugăciuni mari de dezlegare a păcatelor si a neputințelor, precum şi 7 ungeri cu untdelemn sfinţit. Stăruirea în sfânta lectură si în actele sacramentale, arată perseverența  si roadele ei atunci când este suport al rugăciunii în Biserica lui Hristos. Sfântul Maslu  este tratamentul vindecător şi darul Bisericii de care putem beneficia ori de câte ori avem nevoie de mângâiere. Dacă în tradiţia apuseană, în mediul în care şi noi vieţuim, această Taină este administrată doar ca mângâiere extremă (extrema onctio), o ultimă lucrare sacramentală a Bisericii pentru cel ce se pregătește să treacă spre veșnicie, în Biserica noastră Răsăriteană, putem să ne bucurăm de ea de fiecare dată, ca dar al Bisericii, așa cum ne împărtăsim perpetuu din darurile celorlalte Sfinte Taine pe care le evocă minunat colinda noastră de acasă. Un exemplu în acest sens este si această străveche variantă din mistagogia noastră populară, pe care am cules-o din satul meu natal, în care darurile Tainelor de inițiere îsi arată întâietatea ziditoare:
„La masă rotundă,
Refren: Doamne, leor,
Tri domni de acei mari
Beau si libovesc,
Care sunt mai mari.
Grâu-si cuvânta:
̶  Pot să fiu mai mare
De voi amândoi,
Că din mine-si fac
Colac si prinos.
Vinu-si cuvânta:
̶  Pot să fiu mai mare
De voi amândoi,
Că din mine-si fac
Slujbe-n biserici.
Miru-si cuvânta:
̶  Pot să fiu mai mare
De voi amândoi,
Că din mine-si fac
Din păgâni, creștini”.
Uneori, în argumentația mirului din colinda românească se pomenește si Taina Sfântului Maslu: „Că de n-aș fi eu/ Nici nu ar mai fire/ Nici o miruire/ Nici o măsluire…”. Deci, darul Bisericii este darul lui Dumnezeu, iar cel mai mare si sfânt dar, pe care Dumnezeu ni l-a lăsat, este viața aceasta pământească, pârgă a vieții veșnice, care se păstrează şi se înnoiește, prin rugăciunea multora, în slujirea Sfântului Maslu, dar si  în slujirea si îngrijirea semenului nostru aflat în suferință si căutare de sine.
Preaiubiţii mei,
Am avut un an binecuvântat, bogat în evenimente si frumoase lucrări misionare. Dintre acestea, aş dori să menţionez tabăra organizată de Centrul de tineret Sfântul Voievod Ştefan cel Mare al episcopiei noastre, în luna iulie, la Mănăstirea Tismana, sub genericul: „Familia creştină, bucuria firească a vieţii în Hristos”,  unde au participat adolescenţi, tineri şi familii tinere, însoţite de copiii lor, din Suedia, Norvegia şi Danemarca. S-au stabilit, cu acest prilej, frumoase legături de suflet si contacte între noi şi cei pe care i-am întâlnit în ţară, iar programul duhovnicesc al taberei (Sfânta Liturghie, rugăciunea în comun, spovedania şi convorbirile cu duhovnicii, pelerinajele la mănăstirile din  zonă) a fost conjugat armonios cu cel recreativ (atelierele de creaţie, drumeţiile, vizitele la obiectivele culturale şi tradiţionale din zonă, jocurile sportive). Totodată, pelerinajul cu preoții si credinciosii noștri din țările scandinave, organizat la sfârsitul lunii septembrie de Centrul de pelerinaj „Sfântul Cuvios Antipa” al eparhiei noastre, la bisericile si mănăstirile din România, încununat de întâlnirea cu Preafericitul nostru Părinte Patriarh Daniel, ne-a întărit sufletește si ne-a adus multe bucurii duhovnicești.
Cu ajutorul Milostivului Dumnezeu, în perioada 4-6 mai 2012, vom organiza întâlnirea generală cu tinerii din episcopia noastră, cu tema: „Tinereţea care alină. Grija tinerilor fata de cei în suferinţă”,  într-un loc pitoresc din nordul Danemarcei, în apropierea orașelor Ikast si Aarhus, într-un complex special amenajat pentru astfel de întâlniri cu tinerii. Pelerinajul tematic de anul viitor o să-l organizăm la începutul lunii iunie, în Grecia. Fiind „Anul omagial al Sfântului Maslu si al îngrijirii bolnavilor”, de data aceasta, vom merge pe urmele Sfinţilor Apostoli si ale binecunoscuţilor Sfinţi taumaturgi, vindecători din Elada: Spiridon al Trimitundei, Nectarie din Eghina, Patapie, Ioan Rusul si alţi sfinţi care au odrăslit, au pătimit, s-au nevoit si s-au proslăvit în aceste străvechi ţinuturi creştine.
Vă doresc să petreceţi în continuare Sfintele Sărbători cu pace si folos duhovnicesc iar Anul Nou să ne fie tuturor binecuvântat si spornic! Fie ca Hristos Domnul să ne împărtăşească în toată vremea Harul Său si să binecuvânteze împreună-vieţuirea noastră pe calea mântuirii, să verse peste rănile noastre ca un Samarinean milostiv untdelemnul mângâierii şi vinul tare al dumnezeiştii iubiri!
Al vostru de tot binele voitor si pururea rugător către Domnul,
+Episcopul Macarie al Europei de Nord

Lasati un raspuns