Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

PS Siluan, Ungaria: Scrisoare Pastoralã la sãrbãtoarea Nasterii Domnului 2011

Iubitului cler, cinului monahal si dreptmãritorilor crestini si crestine din de Dumnezeu pãzita Episcopie Ortodoxã Românã din Ungaria, har, milã si pace de la Dumnezeu Tatãl, iar de la noi pãrinteascã îmbrãtisare si binecuvântare!
Iubiti frati si surori în Hristos Domnul, „Hristos se naste, slãviti-L! Hristos din ceruri, întâmpinati-L!” (Catavasiile Nasterii Domnului)
Sãrbãtoarea Nasterii Domnului, sau Crãciunul, dupã cum este cunoscutã ea îndeobste în popor, reprezintã an de an un prilej de mare bucurie pentru tot românul. Mai întâi pentru cei mai mici din Neamul nostru, care prin curãtia vietii si însãsi vârsta lor sunt mult mai aproape de Dumnezeu si de Taina Pruncului Cel Sfânt, Nãscut în ieslea cea sãracã din Cetatea Betleemului acum douã mii si mai bine de ani, dar despre care, din fericire, încã se mai vorbeste în lume si astãzi. Dar si pentru cei mai mari dintre români, ajunsi deja la vârsta împlinirilor, sau fiind cu tâmplele cernute de zãpadã, dar care, înaintea lui Dumnezeu, se pot socoti tot copii ai Sãi preaiubiti, Crãciunul este pricinã de bucurie. Cu totii, în Biserica Ortodoxã, încã de la primele rugãciuni pe care le învãtãm de la pãrintii nostri, aflãm cã Tatãl nostru este mai presus de toate Dumnezeu Cel din Ceruri, pe care putem si suntem îndemnati sã Îl chemãm cu acest nume, pen-tru cã Îl meritã cu adevãrat. Cu totii avem un Tatã în Ceruri, iar Acesta este al tuturor. Si având o astfel de dumnezeiascã ocrotire, nu ar mai trebui sã ne temem de nimic, ci sã ne încredintãm si pe noi purtãrii Sale de grijã. Si sã ne bucurãm. Bucuria tuturor la acest Praznic Dumnezeiesc este întemeiatã si nu numai noi, oamenii, suntem chemati la bucurie, ci asa cum spune în repetate rânduri Sfânta Scripturã, la vremea Nasterii în aceastã lume a Fiului lui Dumnezeu din Preacurata Fecioarã Maria, îngerii Sãi din Ceruri S-au bucurat cu bucurie mare, de asemenea si pãstorii aflati în împrejurimi în acel ceas (Luca 2,10), oameni simpli, din popor, si tot asa si magii-împãrati, veniti de departe pentru a se închina Pruncului Nãscut în iesle si a-I aduce daruri de mare pret (Matei 2,10-11). Oare cum se explicã acest sentiment extraordinar al bucuriei, pe care cu totii dorim sã îl avem, dar care de cele mai multe ori trece pe lângã noi, fãrã a ni-l putea impropria?

Lasati un raspuns