Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

2012: (Nu) E sfârşitul lumii

Potrivit unor oameni foarte învăţaţi – sau ceea ce trece în lumea de azi drept „învăţaţi” -, pe 21 decembrie 2012, după calendarul mayaş, ar trebui să se producă o aliniere nemaiîntâlnită a planetelor ori a galaxiilor, un eveniment care se pare că va avea câteva consecinţe neplăcute asupra Terrei, printre care cea mai notabilă ar fi sfârşitul lumii. Suntem în măsură să vă informăm că, din fericire, sfârşitul lumii se amână la o dată ulterioară. Din nefericire, anul 2012 vine cu câteva schimbări politice însemnate printre care nu se va număra însă şi sfârşitul crizei.

Vorba celebrului „filozof” american Yogi Berra, „it’s déjà vu all over again”. În 1999 se discuta savant despre „Millenium”, cu varianta lui pentru tocilari Y2K, virusul care ar fi trebuit să ne dea toate computerele peste cap şi să aducă sfârşitul civilizaţiei aşa cum o ştim. S-au scris milioane de pagini pe această temă, s-au consumat mii de ore de emisie tv, s-au realizat filme şi seriale de succes şi s-au câştigat milioane de dolari din afacerea „Sfârşitul lumii”. Acum se întâmplă din nou. Cum rândul trecut au existat câteva controverse legate de data exactă la care se va produce Armaghedonul şi cum profeţiile nu s-au împlinit, de data aceasta s-a recurs la ceea ce pare să fie o sursă de autoritate epistemică mai solidă decât banalul şi îndoielnicul – dacă este aprobat de Vatican, sigur e o conspiraţie! – calendar gregorian, şi anume la calendarul mayaş. Pe scurt, s-ar părea că fix pe 21 decembrie 2012, la o oră încă neprecizată, va avea loc mult aşteptatul cataclism planetar: Terra se va alinia cu Calea Lactee, polii se vor inversa şi forţa gravitaţiei va dispărea (sau se va inversa şi ea, dar din punctul nostru de vedere e tot aia). În consecinţă, atmosfera va dispărea, oceanele vor seca, vulcanii vor erupe toţi deodată etc. Adio, lume crudă!

Singurul efect al acestor predicţii deloc noi este că se scriu milioane de pagini pe această temă, se consumă mii de ore de emisie tv, se produc filme şi seriale de succes şi câţiva oameni care au pariat pe „sfârşitul lumii” vor câştiga milioane de dolari/euro din această afacere. Putem prezice, aşadar, pentru dumneavoastră fără teama că ne înşelăm că lumea nu se va sfârşi în 2012. Ne-o spune Ştiinţa, aia clasică, empirică, nu practicile voodoo popularizate de „savanţi” precum cei din zona „încălzirii globale”, care trec din păcate prea uşor drept ştiinţă în zilele noastre. În schimb, prezicem că predicţiile despre sfârşitul lumii nu se vor opri aici, ci vor continua în acelaşi ritm susţinut şi în 2012, şi în 2020, 2050 etc., până la sfârşitul veacurilor. Ceea ce ne lasă pe noi să ne confruntăm cu griji mult mai puţin spectaculoase, cum ar fi criza economică şi evoluţiile politice interne şi globale, care, vrem, nu vrem, ne afectează vieţile mai mult decât am dori sau decât ar trebui. Aşadar, cum va arăta lumea reală în 2012?

România, la marginea lumii predictibile

Uitându-ne peste Biblia predicţiilor politice şi economice – publicaţia „The World in 2012″ – celebrul supliment scos la sfârşitul fiecărui an de revista The Economist, nu găsim decât o menţiune foartă scurtă despre România, la pagina 100, în secţiunea „Lumea în cifre”.

Iat-o: „Creştere PIB: 2%; PIB: 187 mld USD (Paritatea Puterii de Cumpărare (PPP): 270 mld USD); Inflaţie: 4%; Populaţie: 21,4 mil; PIB per capita: 8.700 USD (PPP:12.760 USD).

Austeritatea şi recesiunea au erodat susţinerea pentru coaliţia de două partide aflată la guvernare, dar aceasta va şchiopăta până la alegerile de la sfârşitul anului. O proaspăt întocmită coaliţie care înclină spre dreapta este probabil să preia puterea, dar o dată ce scopul comun va fi fost atins, va începe să crape, la fel ca şi capacitatea ei de a contura politici clare. Economia – care a intrat, dar şi a ieşit mai târziu din recesiune, va creşte modest în 2012″.

Atât. Cifrele par corecte, la fel şi predicţiile privind creşterea economică modestă şi capacitatea USL de a formula politici coerente. Dar este USL coaliţie de centru-dreapta? Cine, cum şi ce anume ar califica alianţa PSD-PNL-PC drept coaliţie de dreapta, când partea cea mai importantă a USL o reprezintă social-democraţii, PNL nu a aplicat politici liberale nici când a fost la guvernare, iar PC nu este altceva decât extensia politică a lui Dan Voiculescu?

Singurul element oarecum obiectiv care ar îndreptăţi o asemenea apreciere este promisiunea USL de a reduce taxele şi impozitele pentru persoanele cu venituri mici concomitent cu menţinerea plafonului de 16% pentru impozitul pe profit impropriu numită „impozitare regresivă”. Coroborată însă cu celelalte promisiuni ale USL – ameninţarea deschisă cu denunţarea sau renegocierea acordului cu FMI, indexarea sau chiar creşterea pensiilor, creşterea progresivă a salariilor bugetarilor, investiţii guvernamentale în economie, menţinerea intactă a aparatului de stat, creşterea semnificativă a birocraţiei prin adăugarea unui nou nivel administrativ (cel regional) la cele trei existente astăzi, conservarea statu quo-ului în întreprinderile de stat – această unică propunere de dreapta îşi pierde credibilitatea.

Cititi mai departe pe http://www.romanialibera.ro

Lasati un raspuns