Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Povestea impostorului Moş Gerilă

Un “moş” atletic, proletar, cu pieptul dezgolit, ţinând în mâna dreaptă “Noua istorie a României”. Aşa era ilustrat Moş Crăciun de un ziar în 1947. Erau practic ultimele zile ale moşului, aşa cum îl ştiau românii. Doi ani mai târziu, acesta era înlocuit definitiv de comunişti cu Moş Gerilă.
Dacă am trăi şi acum sub regimul comunist, zilele acestea ne-am pregăti pentru venirea laicului Moş Gerilă, cel care, la începutul anilor ’50, l-a înlocuit pe Moş Crăciun. Cel din urmă era perceput ca o ameninţare pentru conceptul ateist impus de comunişti. Dispariţia lui Moş Crăciun şi instaurarea lui Moş Gerilă e surprinsă cel mai bine de ziarele vremii, care în 1946 îi dedicau numere speciale lui Moş Crăciun, dar în 1949 îl uitaseră deja cu desăvârşire. Acesta este momentul în care Moş Gerilă a intrat în scenă.

„Unul după altul, autobuzelor diferitelor întreprinderi şi uzine din Capitală se opresc în faţa Facultăţii de Drept. Sute şi sute de copii ai oamenilor muncii coboară gălăgioşi şi plini de veselie. (…) Un Moş Gerilă, din placaj, mare aproape cât bradul de lângă el, stă aşezat în mijlocul curţii. Copiii se opresc o clipă în apropierea lui, râd şi bat veseli din palme”. Acest fragment, din articolul intitulat „Eri a avut loc serbarea pomului de iarnă C.G.M. (nr. Confederaţia Generală a Muncii)”, apărut în ediţia din 31 decembrie 1949 a ziarului „România liberă”, surprinde una dintre primele apariţii ale lui Moş Gerilă.

La sfârşitul anilor ’40, Moş Crăciun a fost izgonit din casele românilor. Ultimele sale zile de glorie au fost 25 decembrie 1946 şi 25 Decembrie 1947. Începând cu 1948, Moş Crăciun a mai venit doar clandestin, pentru că 25 decembrie a devenit zi lucrătoare. Oficial, fusese deturnat de la putere de Moş Gerilă, care venea însă pe 30 sau 31 decembrie. În acelaşi timp, Moş Crăciun prindea puteri în ţările europene vestice şi în Statele Unite, consolidându-şi poziţia de simbol al sărbătorilor de iarnă.

Ultimele zile ale lui Moş Crăciun

Iarna lui 1946 a fost ultima bogată în apariţii ale lui Moş Crăciun. Ziarele vremii încă îl aveau ca personaj central şi îi dedicau ediţii întregi. Numărul din 25 decembrie 1946 al „României libere” a fost unul special de Crăciun, presărat cu articole despre importanţa venirii lui Moş Crăciun în anul ce a urmat războiului. Într-un articol intitulat „Poveste de Crăciun”, autorul îşi asigură cititorii că „povestea aceea plină de farmec şi încântare, povestea belşugului rostogolit din inimă largă şi sacul căptuşit al bunului Moş Crăciun, nu a murit. (…) Povestea lui Moş Crăciun, în care s-au strâns darurile şi nădejdile oamenilor, a biruit ea însăşi războiul şi ura ce s-a pornit împotriva popoarelor”.

Nici Scânteia, „organ central al Partidului Comunist Român”, nu-l ignoră pe Moş Crăciun în ediţia sa din 25 decembrie 1946. Ziarul este deschis cu articolul „Moş Crăciun se descurcă aşa cum poate”, care propune „o raită prin lume în noaptea de ajun”. Astfel, autorul înştiinţează că „în Anglia, pudding-ul nu mai e pudding. În Statele Unite şi Moş Crăciun face grevă iar la Paris se află numai în vitrine”.

Decembrie 1947 – „Farmecul tradiţional al sărbătorilor se destramă”

Primele semne ale schimbării vin în decembrie 1947. Zilele clasicului Moş Crăciun par să fie numărate. Dovadă stă numărul din 25 decembrie, a cărui copertă înfăţişează un alt fel de „moş”, total diferit de imaginea colectivă a clasicului Moş Crăciun. Noul „moş” e tânăr, atletic, proletar, cu pieptul dezgolit, zâmbitor parcă la gândul de a intra în prima uzină pentru a se dedica partidului, prin muncă. În mâna dreaptă ţine „Noua istorie a României”, detaliu extrem de important pentru mesajul pe care noul tip de Moş Crăciun vrea să-l transmită. Desenul – întins pe întreaga primă pagină a ziarului – este descifrat în interiorul ziarului, în articolul „Dialog de Crăciun”, în care noua realitate e spusă franc: „de anul acesta Crăciunul nu va semăna cu altele şi aceasta o ştiu toţi aceia care se călăuzesc după steaua ce suie în fiecare seară pe cerul mare al Moscovei”.

Într-un alt articol din aceeaşi ediţie, jurnaliştii detaliază motivele pentru care „farmecul tradiţional al sărbătorilor noastre se destramă”: „Altă dată în preajma Crăciunului se simţea unduirea freamătului care vibrează şi în satele noastre în ultimele zile din Decembrie. Gospodarii îşi aranjau butoiaşele, femeile nu-şi vedeau capul de pregătiri, copiii îşi revizuiau recuzita Vicleimului (sic!) şi îşi reparau steaua, iar guiţatul porcilor era o anticipare sonoră a deliciilor olfactive şi gustative ale sarmalelor şi caltaboşilor. Astăzi, bărbatul este ocupat la o întrunire sindicală, femeia pune la punct un festival al Ufar-ului (n.r. Uniunea Femeilor Antifasciste din România) şi tineretul pregăteşte balul UTM-ului (n.r. Uniunea Tineretului Muncitoresc) din cartier.”

Un “moş” atletic, proletar, cu pieptul dezgolit, ţinând în mâna dreaptă “Noua istorie a României”. Aşa era ilustrat Moş Crăciun de un ziar în 1947. Erau practic ultimele zile ale moşului, aşa cum îl ştiau românii. Doi ani mai târziu, acesta era înlocuit definitiv de comunişti cu Moş Gerilă.

Decembrie 1948 – „un vânt înoitor (sic!) a trecut peste ţara noastră”

În 1948, prima pagină din ziarul din 23 decembrie din „Naţiunea” nu îi mai este dedicată moşului. Aflăm din articolul „Sărbători noui (sic!) pentru oamenii muncii”, că „un vânt puternic şi înoitor (sic!) a trecut peste ţara noastră”. Acelaşi articol anunţă că mai multe întreprinderi vor serba „pomul” în ultimele zile ale lui decembrie: „Pomul de Crăciun al Centralei siderurgice se va serba la 30 decembrie, urmând să se împartă copiilor mai nevoiaşi hane”, „la uzinele 23 August, pomul de Crăciun se va înălţa în sala mare a uzinelor, iar la Vulcan în ziua de 30 decembrie”.

Prima pagină a „Scânteii” din 24 decembrie 1948 nu-l pomeneşte pe Moş Crăciun şi alocă spaţiu semnificativ pentru articole de tipul „Telegrama d-lui prim ministru Petru Groza adresată Generalissimului Stalin” sau „Tratatul româno-iugoslav”. Moş Crăciun apare lapidar în interiorul ziarului, într-un articol cu titlul „Din pomul de Crăciun al muncii au primit premii cei mai buni răspânditori ai Scânteii”. Ediţia are însă o pagină-pamflet intitulată „Ce a adus Moş Crăciun”, în care darurile moşului sunt prezentate mai degrabă ca pedepse. Astfel, caricaturile înfăţişează, printre altele, un speculant care primeşte cadou o pereche de cătuşe („I-aduse o podoabă rară/ Pentru anumite întâmplări/ Căci meseria-i nu-i brăţară/Ci o pereche de <>”) sau pe Generalul Franco, al cărui dar de la Moş Crăciun este o spânzurătoare („Pentru acesta, Moş Crăciun/ Va părăsi orice himeră/ Şi-i va aduce cu săpun/ Un cert sfârşit de carieră”).

Cititi mai departe pe http://www.romanialibera.ro

Lasati un raspuns