Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

DOI FRAŢI, DOUĂ VIZIUNI, DOUĂ DESTINE

La Multi Ani! Incepem anul cu un material informativ deosebit de interesant si fascinant. Scriem astazi despre Fratii Hitchens („The Brothers Hitchens”), doi britanici care in marea parte a vietii au parcurs acelasi drum, au impartasit aceasi viziune a vietii si acelasi destin. E vorba de Christopher Hitchens si fratele lui mai mic Peter Hitchens. Nascuti imediat dupa ultimul razboi mondial (Cristopher in 1949 si Peter in 1951), fratii Hitchens au crescut intr-o familie traditionala britanica, protestanta, bunicul lor fiind baptist. In adolescenta, insa, amindoi au devenit atei si au imbratisat socialismul si secularismul. Maniat pe Dumnezeu si religie, Peter si-a ars Biblia. Au devenit critici si impotrivitori virulenti ai crestinismului si religiei, cistigindu-si o reputatie internationala de intelectuali anticrestini. Au publicat materiale vaste impotriva religiei si au devenit profesori si jurnalisti prestigiosi la diverse publicatii britanice.

In timp, insa, destinul celor doi frati s-a shimbat. Peter Hitchens, asemenea Fiului Risipitor, s-a reintors pe calea credintei. Treptat a redescoperit credinta in Dumnezeu devenind in ultimii ani un apologet de prestigiu al crestinismului in Marea Britanie. In 2010 si-a publicat memoriile si marturia de intoarcere la credinta in The Rage Against God – How Atheism Led me to Faith („Furia impotriva lui Dumnezeu – cum ateismul m-a dus la credinta”). In contrast, Christopher a continuat denigrarea credintei si religiei, culminind in publicarea, la mijlocul decadei trecute, a bine cunoscutei God Is not Great – How Religion Poisons Everything („Dumnezeu nu e mare – religia otraveste totul”). Recent si-a publicat si memoriile intr-o carte intitulata Hitch22 si a derulat un turneu de promovare a cartii in SUA, Canada si Australia.  Pe 16 decembrie, insa, Christopher a murit in Houston, Texas de pneumonie si complicatii de cancer la esofag. Fumator si dependent de alcool, a murit la doar 62 de ani, fiind nevoit sa abandoneze promovarea cartii. Astfel, fratii Hitchens s-au despartit, mergind pe doua cai diferite, promovind doua viziuni diferite, iar in final implinind doua destine diferite.

Istoria fratilor Hitchens a fascinat pe intelectuali, academicieni si jurnalisti, atit Peter cit si Christopher fiind repere in lumea academica pasionata de conflictul dintre credinta si necredinta. In 2010 intelectualul crestin australian Simon Smart a publicat un comentariu despre ei care a fost inclus in cartea Public Christianity – Talking about Faith in a post-Christian World publicata anul trecut de Centre for Public Christianity din Sydney, Australia. Titlul comentariului este The Brothers Hithens, un comentariu pe care l-am gasit fascinant, informativ, succint si lejer de citit. Vi-l recomandam si d-tra, el fiind tradus si adaptat pentru noi de Radu Ionita, voluntar AFR (Danemarca). Multumim lui Radu pentru efortul depus in prelucrarea acestui material si ne exprimam aprecierea fata de calitatea exceptionala a materialului.

Fratii Hitchens – The Brothers Hitchens

Christopher Hitchens, celebrul autor şi polemist, nu s-a inteles niciodata bine cu fratele său mai mic, Peter. Au rezultat cateva asemanari totusi intre frati, din fondul genetic al acestora, dar totusi ei fiind foarte diferiti în caracter, temperament şi infatisare. Certurile lor constante l-au determinat pe tatăl lor, un ofiter de marina, sa elaboreze un „tratat de pace” pentru ca cei doi frati să-l semneze. Avand un conţinut cu la fel de multa sinceritate ca pactul Ribbentrop-Molotov din 1933, tranzacţia lor insa nu a avut speranţă de succes.

Celebru pentru cartea sa God is Not Great – Religion Poisons Everything (”Dumnezeu nu este Mare: Cum Religia Otrăveste Totul”) Christopher Hitchens a devenit, în ultima vreme, un campion al liberalismului şi ateismului secular. În 2010 a vizitat Australia pentru a-si promova memoriile sale „Hitch-22” a cărui lansare este o perspectivă atrăgătoare pentru cititorii care cunosc ceva din viaţa sa extraordinara, a spiritului şi a limbajului sau. A dat un interviu la emisiunea Lateline a ABC-ului spunand ca cea mai mare frica a sa este de a fi plictisitor.
Dar, în acelaşi timp, cand Hitch-22 a aparut pe rafturi, a aparut si Rage Against God – How Atheism Led me to the Faith (”Furia contra lui Dumnezeu: Cum Ateismul m-a condus la Credinta “) – răspuns personal al lui Peter Hitchens la atacul fratelui sau mai mare asupra lui Dumnezeu şi a tuturor lucrurilor religioase. Cel mai tanar dintre fratii Hitchens, un jurnalist si un autor remarcat, a fost de asemenea, la un moment dat ateu (şi socialist radical), dar a revenit la credinţa dupa implinirea varstei de 30 de ani si a ramas credincios de atunci. Acest curs alarmant al evenimentelor nu surprinde deloc si nu adauga nimic nou la tensiunile existente între cei doi, adevărul fiind ca ei au trait mereu vieti total diferite unul fata de celalalt.

Căderea în Ateism

Christopher Hitchens a decis ca religia este o nebunie inca de la o vârstă foarte fragedă. Nu ne va fi greu de observat de ce, experienta sa timpurie a creştinismului luand o intorsatura neasteptata. Trimis la un internat de la varsta de opt ani, el a intrat în ’’lumea brutală a zilelor de scoala ale lui Tom Brown ” unde a avut parte de un regim spartan si sadic, ajungand ca în mintea tanarului Hitchens, sa fie asociata institutia îndeaproape cu niste capcane ale religiei.

Respingerea credintei de tanar a lui Peter Hitchens a fost marcată melodramatic, cu încercarea esuata de a-si arde Biblia, urmată in anii urmatori de îmbrăţişarea unui crez secular şi a unui socialism internaţional. El scrie că a trecut prin aceeaşi revelaţie ateista ca fratele său, şi la fel ca si multi alti membrii ai generatiei sale, de la politisti pana la profesori si de la primari locali pana la directori de scoala. Absorbit în modernitate şi tehnologie, generaţia lui a inceput sa-L vada pe Dumnezeu ca pe ceva neimportant, iar religia ca o chestie jenanta, rusinoasa.

Dar înţelegerea accidentala cu sensibilităţile fratelui său nu a fost un lucru de durata. Într-adevăr, sarcina lui Peter Hitchens in ”Furia Impotriva lui Dumnezeu” este de a contracara argumentele fratelui său, şi cele ale ”Noilor Atei”, atragand sistematic atentia asupra a ceea ce el vede ca lucruri logice, inconsistente si puncte negre.

Sunt conflictele luptate in numele religiei, numai despre religie, cum Christopher Hitchens sustine? Fratele mai mic vede o astfel de idee ca ”o neînţelegere bruta’’. Credinţa a dus la violenţă şi persecuţie pentru că credinciosii fie ca nu au înţeles sau fie ca au abuzat de învăţătura de credinţă, spune Peter Hitchens. Problema nu este că ei sunt religioşi, ci că omul nu este ‘’un om mare’’.

Binele si Raul

Este oare posibil să se cunoască ceea ce este bine şi rău, fără a recunoaşte existenţa unei zeităţi? Peter Hitchens insistă asupra faptului că pentru ca un cod moral sa fie absolut, el trebuie să fie dincolo de puterea omului de a-l modifica. El se opreste si la întrebarea fratelui său dacă există ”o fapta buna pe care ar putea-o efectua o persoană religioasă şi nu ar putea-o face la fel de bine o persoana fara Dumnezeu”, insistând asupra faptului că prin astfel de întrebare invita la un alt gand” – Ce este bun şi cine decide ce este bun?” El susţine că ateii incurca codul inferior al unei decenţe comune cu sistemele de morală absolută. ‘’Fa altora ceea ce  ai vrea si altii sa iti faca tie” se poate ajunge la aceasta idee si fără a recurge la religie, dar codul moral creştin rămâne un cod mult mai exigent, sistem care presupune un efort pozitiv pentru binele altora, de multe ori în secret, uneori cu un cost destul de mare de sacrificiu, dar întotdeauna fără recompensă.

Cea mai puternică expresie se bazează pe cuvintele lui Isus ” Dragoste mai mare nu are nimeni, decat aceasta, ca să-şi dea viaţa sa pentru prietenii săi”. Potrivit lui Peter Hitchens, ”Diferenţele uriaşe ce pot fi observate între societăţile creştine şi restul societatilor, isi au originea in aceasta spusa. ”Totusi creştinii rareori se ridica la un astfel de standard asa de exigent, cu toţii suntem cu atât mai buni cu cat am incercat’’ argumentează el.                       Educatia Copiilor

Peter respinge absolut gandirea stridenta a fratelui său cum că predarea conceptelor religioase copiilor este o formă de abuz asupra celor mici. Este o idee pe care Peter Hitchens o numeste calomnie si spune că miroase ”totalitarism ce deschide drumul spre reprimare şi persecuţie. Credincioşii şi non-credincioşii ar trebui să aibă libertatea de a-si creşte copiii aşa cum doresc ei. Cu toate acestea, ar fi ridicol să se pretinta, spune Peter Hitchens, că acesta este un act normal pentru a spune unui copil ”că cerurile sunt goale, că universul a fost intemeiat in haos decat in baza dragostei şi că bunicii copilului, dupa moarte, au încetat cu totul să mai existe.”

Deci, ce a adus risipirea in ecuatie? Furia cu caracter personal contra lui Dumnezeu a lui Peter Hitchens a ajuns la un sfârşit, atunci cand s-a căsătorit şi a devenit parinte – „un clişeu care este prea evident şi universal şi de asemenea prea profund, pentru a fi discutat cu străinii”, scrie el. Reticenţa aceasta de a divulga detalii intime cu caracter personal este absenta la opera Christopher Hitchens; aceasta onestitate mistuitoare fara nici o îndoială face ca memoriile sale sa fie atrăgătoare pentru cititor, chiar si potentiala ranire a familiei lui prin divulgarea unor lucruri intime. Departe de a fi un sot devotat, acesta transmite detalii intime, dureroase chiar, în Hitch-22.

Fiul Risipitor

Experienta sa personala din Rusia Sovietica şi Europa de Est pe timpul cat a locuit acolo a fost cea care l-a marcat profund pe tanarul Peter Hitchens si i-a schimbat viziunea asupra lumii. Traind in Moscova in timpul iesirii din comunism a acestei tari, si putand fi martor si al altor regimuri ateiste, a refuzat să accepte ideea fratelui său mai vârstnic de ceea ce el consideră a fi o legătură organică între ateism şi elementele modernismului secolului XX .

Aceasta este experienţa ce ii formeaza preocupările pentru societate.Visul secular utopic rămâne o viziune periculoasă, care poate fi atins numai în oceane de sânge, spune Peter Hitchens. Creştinismul este sub asediu astăzi, deoarece rămâne obstacolul cel mai coerent şi puternic al idealismului înfricoşător şi nemilos secularist: “Conceptul de păcat, de conştiinţă, de viata vesnicá, şi de justiţie divină în cadrul unei legi inalterabile este apararea cea mai justa împotriva credinţei utopice ce opreste justificarea mijloacelor si spune că moralitatea este relativă. Aceste concepte sunt măsuri de protecţie împotriva unui cult de venerare al puterii omului “.

În Hitch-22 Christopher il descrie pe fratele sau Peter cu o blândeţe necaracteristica, „expunandu-si argumentele sale din pacate intr-un mod extremist”. Vor fi unii care ar fi tentati să respingă argumentele lui Peter din aceasta cauza. Dar aceasta ar fi totusi un lucru pripit. Dezbaterea sa literara cu fratele său aduce în lumina importante contra-argumente ale doleantelor Noilor Ateisti’’. [Nota AFR:  Termenul „Noii Ateisti” este aplicat „apostolilor” ateismului care in decada precedenta au publicat tomuri masive care ataca religia si in special crestinismul, printre ei britanicul Richard Dawkins, autor al lui The God Delusion si profesor la Oxford University, americanul Daniel Dennett, profesor la Tufts University in Boston, francezul Michel Onfray, britanicul Christopher Hitchens, si americanul Richard Harris, autor al polemicului volum Letter to a Christian Nation] Şi ca urmare a experienţelor sale în Uniunea Sovietică, Peter Hitchens redă observaţii profunde şi avertismente cu privire la culturile care isi propun să-L elimine pe Dumnezeu din fiecare domeniu al vietii publice.

În ”Furia impotriva lui Dumnezeu” (Rage Against God) Peter Hitchens spune ca isi doreste de la atei,” sa recunoasca posibila atractie a mintii inteligente catre explicatiile religioase, decat sa numeasca toate invataturile religioase direct ca fiind stupide ”. Desigur, mulţi dintre necredincioşi nu sunt în tabăra aceasta (de a numi invataturile din start ca fiind stupide)  şi el, fără îndoială ca se gândeste la fratele său in care dispreţul lui faţă de toate religiile rămâne greu de rezolvat.
Dar, Peter Hitchens clarifica, nu argumentele sunt cele care vor castiga aceasta cearta sau cele ce vor putea schimba inima unei persoane atât de ancoratá in universul ei fără Dumnezeu şi in convingerea lor ca religia are un impact negativ. ”Cei care aleg să se certe în proză, chiar dacă este o proză foarte bună, vor fi puţin probabili să fie receptivi la un caz care este cel mai eficient formulat în poezie”, scrie el.

O parte a experientei personale este mai mult decat evidenta in Hitch-22, deşi Christopher Hitchens rămâne un personaj complex ce sfideaza orice psihanaliza. El spune ca nu are nevoie de „supranatural” pentru a-si găsi scopul în univers, ci caută o viaţă”, care împărtăşeşte chiar şi putin din prietenie, dragoste, ironie, umor, spiritul de părinte, literatura, muzica precum şi şansa de a participa la lupta pentru eliberarea altora”. Intr-adevăr niste tinte nobile şi demne. Fratele său mai mic ar fi, fără îndoială, de acord, dar ar adăuga ”comuniunea cu creatorul” pentru a completa imaginea.

Cu ce raman in final fraţii Hitchens? Au ei suficente interese în comun pentru a le permite sa treaca peste un moment stanjenitor la o cină de Crăciun petrecuta impreuna? Peter Hitchens descrie o dezbatere publică cu Christopher privind existenţa lui Dumnezeu la Grand Rapids, Michigan în 2008, în care, în ciuda multitudinii de sentimente contradictorii ce s-au adunat, cei doi s-au abţinut de a se defaima in public unul pe celălalt. Intr-o anumita masura, ceva nu parea natural. Era ca si cum cel mai lung conflict de idei al vietii celor doi frati a luat sfarsit.

“La aceasta fratele meu şi cu mine suntem de acord: libertatea in gandire are o importanta enorma, şi trebuie să încercăm să spunem adevărul intr-un mod direct si clar, chiar daca asta nu convine”.

Recomandare AFR: Va recomandam si comentariul alaturat, in engleza, despre ideologiile divergente ale fratilor Hitchens. http://www.smh.com.au/opinion/society-and-culture/divided-by-god-united-by-truth-20100527-whhg.html

Lasati un raspuns