Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Quo vadis, Domine?

Quo vadis,  Domine?La putina vreme dupa 11 septembrie 2001, intr-unul dintre forumurile de discutii de pe internet, care incercau sa dezbata pe nerasuflate tema proaspat redescoperita a ciocnirii dintre civilizatii, se inchegase un dialog ciudat, intre o americanca si o thailandeza. Americanca era de religie wicca, iar thailandeza era musulmana. Incepusera cu un schimb de mesaje care sfida clar atmosfera de intoleranta crescanda a acelor zile: nu ne cunoastem, nu stim mai nimic una despre religia celeilalte, dar nu-i asa ca ne putem intelege, nu-i asa ca avem, in principiu, aceleasi valori?

La cateva zile, dupa o multime de fraze generoase si de mici bucurii, de fiecare data cand cele doua isi descopereau puncte comune, armonia s-a rupt aproape din nimic, dintr-o neintelegere de tot banala, care insa a intors complet lucrurile. Cele doua s-au acuzat reciproc de intoleranta si de obtuzitate si au incheiat definitiv dialogul, fiecare intristata de refuzul celeilalte de a afla mai multe despre subiectul in discutie.

In genunchi, privind in jos Ar fi prea simplu acum ca o astfel de introducere sa preceada o lamentatie despre modul cum se petrece, in lumea de azi, dialogul dintre religii. Ba exemplul de mai sus poate fi chiar folosit pentru a complica intentionat problema, cu intrebarea daca wicca este sau nu religie, iar daca da, in ce masura diferentele – de dictionar sau de legislatie – dintre religii si secte mai sunt relevante.

De cele mai multe ori insa, cand vine vorba despre contactul intre religii, de la inaltele reuniuni ecumenice care aduna fete bisericesti crestine si pana la studiile scrise de teologi ori de istorici despre trunchiul comun din care se trag iudaismul si islamul, incarcatura politica a discutiei estompeaza inevitabil interesul stiintific sau impulsul spiritual, chiar daca nu in toate cazurile in mod constient.

E foarte probabil ca de aceea a esuat si scurtul dialog de pe internet evocat anterior. Pentru a clarifica despre ce vorbim atunci cand vrem sa determinam incotro se indreapta religia, ar fi bine, asadar, sa-i delimitam aspectul institutional de trairea religioasa – delimitare ce poate pleca si de la realitatea veche de cand lumea ca oamenii care isi castiga existenta propovaduind o credinta sau alta nu sunt in mod necesar si credinciosi. Nimeni n-ar avea deocamdata curajul sa prevada ca ar putea veni un moment cand religia sa nu mai conteze pentru comunitatile umane.

E adevarat ca in lumea crestina statul s-a despartit de biserica, iar lumea islamica e supusa unei presiuni tot mai drastice din exterior in directia laicizarii. Totusi, religia e in continuare folosita de catre state ca instrument de mentinere a coeziunii sociale si a identitatii culturale. Asa se intampla in SUA, unde discursul de-a dreptul mesianic al presedintelui Bush, pornind la razboi in numele Domnului, e poate deplasat din punctul de vedere al moralei crestine, dar nu din acela al mentalitatii americane. Asa se intampla in cazul tuturor conflictelor armate unde motivatia religioasa pare intotdeauna mai importanta decat este, din Cecenia si Kosovo, pana in Palestina sau Kasmir, pentru ca liderilor le e mai usor sa-si mobilizeze oamenii folosindu-se de nobile idei despre misiuni divine, decat sa recunoasca substratul economic prozaic al intreprinderilor razboinice.

In fine, acelasi e si sensul disputelor pe tema viitoarei Constitutii Europene, unde, desi pana acum indemnurile Papei de a include in textul legii o referire la mostenirea crestina a Europei n-au fost urmate, tarile cu majoritate catolica sustin in continuare ca o asemenea referire e necesara. „Europa este crestina sau nu este deloc”, scrie ziarul Vaticanului, L’Osservatore Romano –, ceea ce nu inseamna ca toti cei de alte religii ar trebui sa se simta exclusi, ci pur si simplu ca europenii au nevoie sa-si sublinieze temelia spirituala comuna ca sa faca fata celor doua forte contrare intre care vor fi prinsi: uniformizarea adusa de globalizare, pe de o parte, si diversitatea culturala derutanta a viitorilor membri ai Uniunii Europene, pe de alta parte.

Preluare dupa http://www.descopera.ro

Lasati un raspuns