Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Biserica Dabulenilor

În timp ce unii ce au pe buletinul de identitate calitatea de cetãţean al României, ajutaţi de oamenii Puterii au spoliat aproape tot ce avea productiv economia româneascã, iatã cã mai sunt, puţini ce-i drept, Oameni care au înţeles sã conserve şi sã restaureze unele din cele mai de preţ VALORI ale unui neam, PATRIMONIUL NAŢIONAL.
Astfel artistul plastic Vasile Bârlea, un fiu de necontestat al Maramureşului istoric, a înţeles cã trebuie sã se pãstreze vii şi nealterate comorile spirituale şi materiale ale acestui neam, specializându-se la cel mai înalt nivel în conservarea şi restaurarea bisericilor de lemn, a gospodãriilor ţãrãneşti, a inventarului acestora. Cu o mânã de oameni ce cunoşteau taina lemnului, dar mai ales care erau cuprinşi de harul ctitoriilor au fãcut demersurile necesare pentru a li se recunoaşte capacitatea lor de restauratori. Voia lui Dumnezeu, le-a deschis inimile celor care dirijau fonduri modeste la început şi au început lucrãri la acoperişuri ca apoi sã ajungã la structuri, translaţii şi restaurãri migãloase cu adevãrat ştiinţifice.
Dacã valul nebuniei capitaliste a mãturat agricultura, industria, armata, iar în numele privatizãrii s-au pustiit marile realizãri socialiste, din fericire au rãmas în voia lui Dumnezeu ctitoriile voievodale ridicate de-alungul câtorva secole.
Leagãnul civilizaţiei româneşti se pare cã nu este oraşul lui Bucur şi nici cetãţi de dincolo de Carpaţi. Centrul României se aflã aproape de centrul Europei, în zone unde au rãmas daci liberi ce sigur vorbeau o limbã mai latinã decât o vorbeau soldaţii romani aduşi sã cucereascã ţinutul traco-geţilor.
Cetãţile au fost rase de pe faţa pãmântului din raţiuni belicoase, fiind din piatrã erau mai greu de reparat sau reconstruit, însã bisericile de lemn cu turle ca vârfurile de sãgeţi au rãmas mãrturii de necontestat ale valorii neamului care din pãcate nu se numeşte aşa cum merita Dacoget, ci exact aşa cum nu este rom – român.
În Maramureş existau şi existã aceste bijuterii ale culturii şi credinţei creştine, dar vremea şi ignoranţa contemporanilor le- a pus existenţa în pericol. Bisericile de lemn ce au rezistat migratorilor, rãzboaielor au început sã cedeze în faţa celor ce şi-au pierdut credinţa cu toate cã tot al doilea cuvânt le era… Aşa sã ne ajute Dumnezeu…
Aşa a rezistat şi Biserica de lemn din Sãlişte, una din cele mai mari construcţii de lemn de pe Valea Izei denumitã dupã numele ctitorilor i-a BULENILOR.
Zilele acestea, se va reda circuitului cultural aceastã bisericã de lemn, obiect de patrimoniu având hramul Sfântul Nicolae construitã în 1736. Aceastã bisericã avea nevoie de reparaţii la nivel de structurã, precum şi la înlocuirea integralã a şarpantei. Pe lângã reastaurarea edificiului propriu zis, s-au refãcut cãile de acces, spre bisericã, s-au construit alei pietonale, s-a recondiţionat cimitirul pãstrându-se cu sfinţenie autenticitatea. În timpul restaurãrilor s-a descoperit o picturã interioarã deosebit de valoroasã, pe pânzã, lipitã pe pereţii de lemn ai bisericii care în urmã cu mulţi ani a fost acoperitã cu un strat de vopsea. Oamenii Sc AXA RECONST srl din Sighet micã inteprindere patronatã de specialistul în restaurãri Vasile Bârlea au ajuns la al IV-lea monument redat circuitului numai în Maramureş, dupã biserica din Libotin, cea din Sârbi Josani şi cea din Borşa centru. Astfel mâna de oameni artişti, aleşi dupã criterii sacre redau urmaşilor capacitatea de a admira şi studia pe viu istoria neamului românesc scrisã şi pãstratã pe cãrţile religioase, prin pictura şi arhitectonica edificiilor ce stau mãrturie sfîntã. Dintre ei pomenim pe ing. Gheorghe Tivadar, tehn. Vasile Mihu, Ioan Tupiţã, Gheorghe Sas, Pop Petru, Micnea Petru, Rednic Gheorghe G. Moldovan. Strãdania acestor meşteri este atent monitorizatã de arhitecţi şi proiectanţi cu renume dintre care amintim arhitecţii Niels Duner, Camoi Iulian, Constanţa Carp, Maria Enãşel pictor Dinu Sãvescu, prof.univ. Cornelia Sãvescu, Alase Ana Maria, Dinu Oprea, Eugen Linc , Aurica Şomãnescu. Pentru cârcotaşi amintim cã toate lucrãrile au fost finanţate de Ministerul Cultelor şi Patrimoniului prin Institutul Naţional al Patrimoniului Istoric.

Lasati un raspuns