Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Ferească Sfântu’ să ţi se întâmple! Blestemele preoţeşti, marele tabu al Bisericii

Despre aşa ceva se vorbeşte doar în şoaptă. Psalmii de blestem te îmbolnăvesc şi te pot ruina material.

Printre oamenii credincioşi nu este spaimă mai mare decât blestemul preoţesc. E unul din marile tabuuri ale lumii creştine şi feţelor bisericeşti le este interzis să recurgă la această armă. “Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui”, “Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda”, sunt doar două exemple din psalmii de blestem cuprinşi în Vechiul Testament.

Blestemul e pentru draci, nu pentru oameni

Oficial, niciun preot n-are voie să blesteme oameni, pentru această încălcare a dogmei existând chiar pericolul caterisirii. Ierarhii pot blestema doar dracii, dar numai în anumite condiţii: dacă au vechime, dacă sunt curaţi sufleteşte şi dacă au o pregătire specială pentru această misiune. Cu aşa ceva nu e de joacă, spun înaltele feţe bisericeşti.

Protopopul Mircea Silaghi, din Timişoara, spune cum se ajunge la blestemele preoţeşti: “Atunci când oamenii au un necaz, o pagubă, sau când sunt supăraţi, caută să se răzbune. Ei apelează la unii preoţi şi le cer să recite împotriva unor semeni ai lor, cărora le doresc răul, nişte slujbe, ca şi moliftele Sfântului Vasile. Sunt blesteme îndreptate împotriva răului sau diavolului, doar că unii oameni îi au în vedere pe alţi oameni care le-au pricinuit un necaz”.

Predarea păcătosului către diavol

Anatema este considerată cea mai grea pedeapsă pe care o poate da biserica, scoţând în afara ei adeptul care a păcătuit maxim. “Anatema se dă contra celor ce dispreţuiesc şi atacă adevărurile dogmatice, morale şi de cult (…). Anatema cuprinde blestem, afurisenie şi predare a celui anatemisit pe mâna satanei”, se explică pe pagina CreştinOrtodox.ro.

Ca să arunce anatema, preotul invocă mai întâi Sfânta Treime, pe fecioara Maria, sfinţii, îngerii, patriarhii şi pe toţi cei sfinţi, ca să fie martori. Apoi blestemă: “Pământul să nu-i sufere picioarele ca să umble pe el; apa să nu-l spele şi să-l hrănească, când o va bea, aerul să nu-i uşureze respiraţia. La fiecare pas să fie cuprins de spaima morţii adusă de păcatele lui; (…) Sângele lui să se înnegrească şi măruntaiele lui să putrezească. Sufletul lui diavolul să-l ia, cu care s-a împrietenit şi căruia i-a slujit, ca să-l ducă în focul cel veşnic”.

Afurisirea, şi mai grea

Oricât de cumplită pare antema, afurisirea este o treaptă superioară a blestemului aruncat peste cel necredincios. Anatema scoate necredinciosul în afara bisericii, afurisenia prelungeşte această stare, explică preotul Cosmin Pleşa: “Afurisirea se face foarte rar de către Biserică. Aceasta se petrece însă în cazuri extreme, precum în cazul ereticilor”. Oficial, preoţii nu fac astfel de lucruri dar în şoaptă se vorbeşte de cazuri cunoscute în care anumite feţe bisericeşti au căzut în păcat.

“Nu-i permis nici în glumă să arunci anatema, că faci mare păcat.“
PS PAisie Lugojanu, episcopul vicar al Timişoarei

“Damblaua să cuprindă toate mădularele lui, de la picioare până la cap, să nu mai audă și să nu mai vadă. (…) După moarte, trupul lui să nu-l primeasca pământul, ci să stea ca un cadavru înnegrit și cuprins de împuțiciune.“
FRAGMENT DIN PSALMII DE BLESTEM DIN VECHIUL TESTAMENT



INCOGNITO

Pentru bani, părintele Doru Cristoi îţi poate rezolva problema cu orice duşman, EVZ filmându-l cu camera ascunsă. El va fi judecat de consistoriu

În Banat, cel mai celebru caz de preot blestemător este Doru Cristoi, care, conform deciziei Sinodului local întrunit zilele trecute, va fi trimis în judecata consistoriului eparhial. Pe numele lui, la Mitropolia Banatului au ajuns mai multe reclamaţii provind practici “ne­ortodoxe”, mai exact afurisirea unor oameni contracost.

Blestem împotriva fratelui

Exclus din sânul Bisericii, în 2001 a trecut la greco-catolici. În 2003 slujea din nou, neoficial, la Timişoara, în diverse case puse la dispoziţie de adepţi. Potrivit celor care îl frecventează, Cristoi acceptă ca plată pentru serviciile sale nu numai bani, ci şi produse.

“Am văzut lume care vine de 15 ani la el în semn de mulţumire pt tot ce a făcut pt ei. Vin oameni cu probleme care îşi găsesc alinare în el. Nu zice el personal să îi dai bani sau chestii de acest gen; lumea dă cât poate şi cât are”, mai povesteşte Anca. O timişoreancă spune că blestemul preotului Cristoi i-a făcut până la urmă dreptate. “După moartea părinţilor, mă certam cu fratele meu, pentru avere. El voia să ia şi casa, şi pământul. După ce am apelat la acest preot, fratele meu s-a liniştit brusc. Într-un an de zile umbla din medic în medic, nu se simţea bine şi nimeni nu îi găsea ce are”, relatează femeia.

L-am testat pe părintele Cristoi

Ieri, l-am găsit pe Doru Cristoi într-o casă închiriată în Timişoara. La etaj, în două încăperi care comunică, cu pereţii plini de icoane. Părintele, în reverendă neagră, cu brâu roşu, sorbea dintr-o ceaşcă de cafea, iar în jurul lui 15 oameni stăteau cu frunţile în pământ, înghesuiţi unul în altul. Câteva sute de lei erau împrăştiate pe măsuţa din faţa lui. Îi spun că sunt secretară şi şeful mă hărţuieşte sexual. Îi cer să îi facă rău, să îl pedepsească.

“Văd o clădire înaltă, mare, între două drumuri. Trebuia să umbli demult la Dumnezeu”, inventează Doru Cristoi. Apoi spune că trebuie să discutăm în particular. La ieşire îmi spune să îl trec pe şef pe pomelnic, pentru a-i face rugăciuni speciale şi că trebuie să mai trec pe la el. Doru Cristoi îşi fidelizează clientela, storcând-o de bani pe termen lung.

Tarifele nu sunt afisaşte oficial. “În anticameră vorbim între noi, care pentru ce am venit şi cât costă. Pentru un psalm de blestem laşi cel puţin 100 de lei, iar dacă duşmanului îi este rău, vii şi mai donezi nişte bani”, a povestit o femeie venită la “biserica particulară” a lui Doru Cristoi.

AL DOILEA GURU, ÎN SUTANĂ

Patru femei îl masau pe spate şi la picioare

Mihai C. a postat pe internet, în 2010, o mărturie despre experienţa lui cu preotul blestemător din Timişoara, Doru Cristoi.

“Închipuiţi-vă o turmă de vreo 30-40 de oameni care, după o scurtă rugăciune în cadrul căreia se citeau pomelnice, stau la rând în faţa lui fiecare cu bani în mână (bani pe care îi pui pe masa din faţa lui în momentul când ajungi la el, masa din faţă lui fiind plină cu bani pe care eu i-am estimat la 15-20 milioane lei vechi). Apoi, pe rând, fiecare vine la el şi îşi spune problema. Invariabil, toate problemele vin de la o vrăjitorie pusă la cale de o persoană cunoscută şi invariabil “soluţia” este citirea de acatiste şi bineînţeles reîntoarcerea peste “n” săptămâni sau zile la el (unde bineînţeles plăteşti din nou) pentru a se vedea evoluţia problemelor. Nu am putut să nu remarc aura de guru a la Gregorian Bivolaru, în sensul că roiau prin jurul preotului vreo 4-5 femei care îi făceau masaj la spate şi la picioare. În plus, a mai inventat ceva: vindea poze cu el (undeva în jur de 5 -10 lei) şi zicea ca oamenii să le poarte întotdeauna cu ei pentru protecţie împotriva blestemelor”.

MAGIE NEAGRĂ

Pusul pe toacă, varianta ieftină de blestem

Mulţi credin­cioşi apelează la ceea ce popular e numit “pusul pe toacă”. Scrijelesc numele rivalului pe lemnul toacei din biserică, ceea ce e similar în credinţa populară cu aruncarea celui mai cumplit blestem asupra celui nominalizat.

“Credinţa populară spune că persoana scrisă pe toacă nu va muri de moarte bună. Este o metodă de răzbunare folosită mai ales în nordul ţării. Oamenii merg pe furiş şi scriu numele duşmanilor pe toaca de la biserică sau mănăstire apoi trăiesc cu convingerea că în momentul în care lemnul respectiv va fi lovit de ciocănele, răul dorit rivalului începe să se împlinească”, explică un preot.

“O ORÂNDUI DUMNEZEU…”

Cazuri despre care se vorbeşte în şoaptă

Despre blestemele sau afuriseniile ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române nu se vorbeşte aproape deloc. Legende însă sunt dar nu le confirmă nici un prelat. Iată două exemple de blesteme despre care ne-a vorbit un preot din Iaşi:

  • Blestemul lui P.S. Pimen peste părintele Dumitriu-tatăl. Se spune că s-ar fi făcut în decembrie 1989 atunci când părintele Dumitriu a vrut să-l răstoarne pe P.S.Pimen. Atunci, înaltul prelat i-ar fi spus preotului: “Ai să mori ca un câine”. Peste câteva luni, preotul Dumitriu a murit într-un accident de maşină: fără lumânare, fără sfânta împărtăşanie.
  • Despre Preafericitul Teoctist (foto), patriarhul BOR, se spune că, după mai multe dispute cu literatul Ioan Alexandru, în anul 1996, i-ar fi spus atât: “O orândui Dumnezeu aşa cum vrea el”. În 1996, Ioan Alexandru a avut un accident în urma căruia a rămas paralizat iar patru ani mai târziu murea într-o clinică din Germania.

Preluare dupa http://www.evz.ro

Lasati un raspuns