Analiza: Cine va mosteni pamintul?
Cui va apartine Secolul XXI? Dar XXII? Cum va arata umanitatea in 100 sau 200 de ani? E repetata des fraza unui filozof fracez care afirma, parafrazam, ca Secolul XXI fie ca va apartine lui Dumneze fie ca nu va fi de fel. Punem aceste intrebari inca sub influenta datelor recensamintului 2011 – cui ii apartine viitorul? In alte cuvinte, cine va mosteni pamintul? Un raspuns bine cunoscut acestei intrebari este acela al Mantuitorul insusi, in Matei 5:5 “Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.”
In ultimii ani am dat tot mai des peste comentarii, articole, si carti care tind sa confirme acest lucru. Statisticienii, demografii si cei ce studiaza trendurile viitorului au ajuns la o aceasi concluzie, dar exprimata intr-o formula diferita: cei religiosi vor mosteni pamintul. O carte exceptionala dedicata acestui subiect, excelent documentata si usor de citit, este Shall the Religious Inherit the Earth? Demography and Policitcs in the Twenty-First Century? (“Vor mosteni cei religiosi pamintul? Demografie si politica in Secolul Doua Zeci si Unu”) Publicata in 2010, autorul cartii e Eric Kaufmann, un canadian care si-a devotat o mare parte din viata academica si intelectuala studiind corelatia dintre religie si demografie, religie si natalitate, religie si fertilitate, religie si avort. Cartea lui e fundamentata pe o bibliografie extensiva, studii demografice detaliate, cercetari in domeniul teologiei, rapoarte ONU, studii si investigatii intocmite de Uniunea Europeana, Canada si Statele Unite. Concluzia lui, fundamentata pe acest efort intellectual gargantuan, este, insa, una care nu ar trebui sa surprinda: trendurile demografice contemporane indica ca, spre bine sau spre rau, grupurile religioase, de toate felurile, vor mosteni pamintul. Viitorul demografic le apartine lor.
Secularismul in Deriva
Ipoteza principala a cartii este ca fundamentalistii religiosi deja se afla pe o pista demografica care le va permite sa domine pamintul in cursul generatiilor viitoare. Consecintele acestei revolutii demografice vor fi enorme si se vor manifesta asemenea unui tavalug care trece peste tot ce ii sta in cale. Va reconfigura harta lumii,va cauza disparitia unor tari sau grupuri etnice, va cauza expansiunea altora, va restructura compozitia etnica a unor natiuni. Va schimba valorile si, afirma Kaufmann cu confidenta, va pune capat epocii post-moderne cladita pe secularism. Un razboi silentios si invizibil se manifesta la nivel global – razboiul demografic intre grupurile religioase si secularisti. Liniile de front au fost demarcate si finalul conflictului se va produce in citeva, nu multe, generatii.
Kaufmann afirma ca omenirea se afla intro-o perioada tulburenta a istoriei sale in care liberalismul secular isi pierde traptat vigoarea, dar vitalitatea biologica a grupurilor religioase creste. Liberalismul secularist si-a atins apogeul, iar avortul, imoralitatea sexuala si stilurile de viata alternative ii pericliteaza viitorul si sansele de supravietuire. In acest sens, afirma el, efectul fundamentalismului religios va fi mai mare in occidentul secularist decit in lumea in curs de dezvoltare. Motivul este ca deja suntem martori, chiar azi, a convergentei revolutiei demografice si a fundamentalismului religios.
Deja se poate afirma ca omenirea a initiat o epoca fara precedent in istoria ei – un declin al populatiei la nivel global in loc de crestere. Trendul acesta e mai pronuntat in Europa, dar Asia de Est (in special Corea de Nord si Japonia) imbatrineste mai repede ca oricare regiune a globului. In Europa rata fertilitatii si a natalitatii a scazut considerabil in perioada postbelica si de citeva decenii se afla sub nivelul optim de mentinere a unui nivel demografic stabil. Acest trend se extinde si la nivel global, anticipindu-se ca in 2035, pentru prima data in istoria ei, omenirea, la nivel global, va avea o rata a natalitatii negativa, cind mai multe fiinte umane vor muri decit se vor naste. Incepind cu 2035 declinul demografic se va accentua si va deveni mai acut in decadele care vor urma. Deci, in acest context, intreaba Kaufmann, cine va mosteni pamintul? Cine va beneficia de acest revers demografic si cine va pierde?
Cine va Castiga si Cine va Pierde?
Vor fi, spune Kaufmann, cistigatori dar multi vor si pierde. Vor pierde cei care astazi se declara fara religie sau credinta, si aceia pentru care instinctual religios a devenit irelevant in directionarea vietii. Acest grup va continua sa descreasca numeric, dar grupurile religioase vor continua sa creasca. In timp, daca acest trend se va mentine, un lucru de care autorul este convins, grupurile areligioase vor dispare ori se vor diminua numeric si isi vor pierde influenta in societate. In contrast, cele religioase se vor extinde si vor domina pamintul.
Kaufmann caracterizeaza fundamentalismul ca un raspuns modern al celor religiosi impotriva secularismului. Demografia si procrearea, adica instinctul “cresteti si inmultiti-va,” sunt armele pe care le folosesc impotriva secularismului. Au cu mult mai multi copii decit secularistii. Asta este regula atit la crestinii fundamentalisti, cit si la musulmani si la evrei. In contrast, grupurile religioase “moderate” au facut un compromis cu secularismul si si-au pierdut vitalitatea biologica. Asta insa nu inseamna ca dintr-o data cei religiosi au decis sa aibe mai multi copii. Nu. Diferenta este ca cei religiosi continua sa faca copii pe cind cei lipsiti de religie au incetat sa mai aibe copii, ori fac doar putini. Peste tot, in Europa, America Latina, Africa si Asia, studiile arata ca de sucesele medicale ale ultimelor secole care au redus mortalitatea infantila au beneficiat in mod special grupurile religioase. In alte cuvinte, trendurile demografice actuale si din viitorul apropiat reflecta declajul crescind intre rata fertilitatii grupurilor religioase si al celor seculare. Cei religiosi se casatoresc mai devreme in viata si au copii mai multi, pe cind cei seculari se casatoresc mai tirziu, ori de loc, si au copii mai putini sau de fel.
Dovezi Multiple
Kaufmann insa, nu doar isi exprima teza, ci si incearca sa o dovedeasca, chiar daca uneori cititorul se asteapta la mai multa evidenta in sprijinul concluziilor lui, ori uneori se simte coplesit de abundenta informatiilor si datelor statistice furnizate in sprijinul concluziilor lui. Si cu toate ca exemplele care Kaufmann le da sunt bazate mai mult pe date statistice din Europa, America Latina si America de Nord, cititorul este inclinat sa accepte teza lui fundamentala. Exemplele sau cazurile de studii (“case studies” cum le numeste el) pe care le da sunt multe si fascinante. Ele contin o analiza aprofundata a unor date nu doar statistice, ci si istorice, geografice, culturale, teologice, informatii interesante, pe care autorul le combina si le analizeaza in context istoric. Citam citeva exemple.
Un exemplu fascinant pentru Kaufmann sunt bapsitstii americani, exemplu pozitiv, pe care ii pune in contrast cu episcopalienii (anglicanii americani), ca exemplu negativ. Acum 50 de ani 17.1% din populatia Americii se declara baptista, un procentaj care, dupa rezultatele recensamintului din 2010, a ramas constant.
Abilitatea lor de a-si mentine procentajul e remarcabil, spune Kaufmann, considerind ca in ultimii 50 de ani structura religioasa a imigrantilor in America a fost predominant catolica (de provenienta din Mexico, America Centrala si de Sud), asiatica, si musulmana (Orientul Mijlociu si Africa). In contrast, numarul episcopalilor americani a scazut in aceasi perioada de timp de la 5 milioane la doar 2.5 milioane. Kaufmann atribuie acest rezultat demografiei. Efervescenta religioasa a baptistilor americani e bine cunoscuta, in timp ce declinul simtamintului religios la episcolalieni a scazut vertiginos incepind cu anii 50 ai Secolului XX si continuind inca sa scada.
Exemple fascinante sunt prezentate si din Europa. Luteranii Laestadieni din Finlanda, care astazi numara intre 80.000 si 150.000, sunt o ramura conservatoare a bisericii Luterane. Ei resping avortul si contraceptivele, iar rata natalitatii lor este de 5.47 copii de familie in contrast cu media nationala de 1.45 de copii de familie. Cresterea lor numerica, ca de altfel si al celorlalte grupuri religioase, se datoreaza si endogamiei. Un exemplu similar se reliefeaza si in Olanda unde ramura calvinista a Bisericii Reformate creste demografic in timp ce Biserica Reformata scade. Date fascinante sunt expuse privind modul traditional de viata al calvinistilor olandezi. In ultimele decade demografii si sociologii au inceput sa defineasa o parte geografica compacta a Olandei, “the Bible Belt,” adica “Zona Bibliei” a Olandei, unde locuiesc acesti crestini traditionali. La doar 90 de minute distanta de Amsterdam pe autostrada se afla un grup de orasele ale caror locuitori s-au separat de lumea moderna seculare. Conform statisticilor, 90% dintre ei nu au televizor in casa. Duminica bisericile sunt pline iar autobuzele stau parcate. Nu se lucreaza. O patrime dintre femei poarta costume traditionale, fustele nu se ridica deasupra genunchilor, si imbracamintea tuturor este modesta. Jumatate dintre copiii lor se casatoresc timpuriu si fac copii. Sprijina partidul SGP crestin democrat al Olandei care se impotriveste pacatelor sociale moderne: eutanasie, pornografie, droguri, casatorii homosexuale, prostitutie. SGP obtine la fiecare alegeri in jur de 5% din voturi. Cresterea demografica a acestui grup deja are impact asupra politicii sociale olandeze. Este deja cunoscut ca Olanda a inceput sa faca pasi timizi pentru incetinirea secularizarii fortate si pentru revitalizarea morala a tarii.
Obiectivitate sau Irealism?
Kaufmann cauta sa fie si obiectiv si intreaba: oare in competitia demografica intre grupurile religioase si secularism nu e posibil ca in timp cei religiosi sa abandoneze credinta si sa devina adepti ai secularismului? Raspunsul este afirmativ, dar la scara mica. Studiile demografice indica ca rata de convertire a copiilor celor religiosi la scularism este mica. Valorile si legaturile sociale formate in grupurile religioase cauzeaza o coeziune intre mebrii grupului care face convertirea in exterior dificila si neatractiva. Aici, Kaufmann da exemple specifice si multe. Un exemplu fascinant este grupul Amish din America, descendenti ai anabaptistilor olandezi si germani din secolul XVII. In 1905 erau doar 5.000, locuind intr-un grup compact in Pennsylvania. Astazi sunt 250.000. Din lipsa de loc, au emigrat in vestul american unde continua sa traiasca in grupuri compacte, iar procentajul celor parasesc credinta este foarte mic. Cunoscuti in alte parti si ca Menoniti, coloniile lor se multiplica si se afla astazi peste tot, din preriile canadiene pina in Patagonia argentina. In nordul Mexicului, America Centrala, in chaco Paraguayului, si in preriile Boliviei. Peste tot au destelenit pamint, au transformat pamint nearat in pamint roditor, au plantat livezi, au crescut animale, si in unele tari, cum e Paraguay, detin monopolul produselor agricole. Cu adevarat, spune Kaufmann, ei deja mostenesc pamintul.
Un exemplu la fel de fascinant e Israelul, unde copiii evreilor ortodocsi sunt tot mai numerosi, proportional vorbind, in comparatie cu copiii celor mai putini religiosi. In prezent o treime din toti copiii evrei se nasc in familii de evrei ortodocsi, iar in 50 de ani se preconizeaza ca jumatate din toti copiii evrei vor proveni din familii ortodoxe. La fel in Marea Britanie, unde 75% dintre copiii evrei se nasc in familii de evrei conservatori, si se preconizeaza ca in 2050 majoritatea evreilor din Marea Britanie vor fi evrei conservatori.
Fundamentalism si Violenta
Dar violenta atribuita fundamentalistilor religiosi? Propensitatea lor spre violenta, observa Kaufmann, e la fel ca si a secularistilor socialisti sau anarhisti. Secularistii contemporani deja simt pericolul demografic al grupurilor religioase si si-au devizat argumentele si strategiile necasare pentru a le contracara sau anihila influenta. Ei se impotrivesc in speta drepturilor parentale si cauta sa submineze influenta parintilor in viata copiilor lor. Cauta sa-si mentina monopolul asupra educatiei copiilor, interzicind educatia la domiciliu (homeschooling in Suedia si Germania, de exemplu), incearca sa acorde mai multe drepturi copiilor in detrimentul drepturilor parintilor, intensifica in scoli educatia si indoctrinarea sexuala, injecteaza in mintea copiilor si a tinerilor notiunea de drepturi sexuale, cauta sa separe copiii de autoritatea parintilor.
Influenteaza mintea copiilor si a tinerilor ca nu au nimic de invatat de la parintii lor demodati. Pericolul principal pentru societatea civila, conchid secularisti, este ca grupurile religioase doresc sa substituie puritanismul ratiunii, libertatii si pluralismului. Ce poate fi mai rau si de nedorit ca asta, zic ei?
In consecinta, afirma Kaufmann, batalia demografica e una intre secularism si credinta. Secularistii sunt convinsi ca, cu toate ca trendurile actuale nu-i favorizeaza, vor supravietui si provocarea demografica. Ideilor lor despre libertatea individuala, emanciparea sexuala, a femeii, drepturile civile si ale omului, prezinta o atractie mai mare asupra copiilor decit convingerile religioase ale parintilor lor. In Europa, afirma ei, batalia e aproape cistigata. In 100 – 200 de ani spun secularistii, Europa va deveni un continent in intregime secular cind ultimele vestigii ale religiozitatii vor dispare. La urma urmei, mai toti intelectualii Europei contemporane sunt seculari si secularisti, atei, agnostici, fara religie. Oare sa fie asa, raspunde Kauffman? Sunt si altii care afirma ca noua generatie de europeni se instraineaza de secularism. Europa se schimba demografic. Secularistii dispar iar cei religiosi le iau locul. In Lumea a Treia, lumea inca religioasa, explozia demografica continua, pe cind implozia demografica a Europei se extinde. Influenta Europei scade, pe cind cea a lumii in dezvoltare creste. In 2020, spun demografii, Brazilia va avea 200 de milioane de oameni, va deveni a cincea putere economica mondiala, iar populatia ei va ramine la fel de viguroasa din punct de vedere religios cum e astazi. Acelasi trend se reliefeaza, de fapt, ia intreaga America Latina, majoritar catolica, dar cu un procentaj crescind de neoprotestanti.
Si in lumea musulmana trendurile denota un cosmar pentru secularisti. In perioada postbelica liderii revolutionari ai Egiptului, Tunisiei, Algeriei, Iraqului, Iranului, Yemenului Marxist, si Libiei au impus forme de guvernamint secular limitind influenta islamica si religioasa. Unele chiar au pus in afara legii grupurile islamiste. Curios, insa, aceasta perioda a coencis cu explozia demografica in tarile muslmane. Dupa 60 de ani versiunea islamica a secularismului a fost data la o parte facind loc regimurilor islamice, si influenta islamista e mai puternica ca oricind. Tinerii revolutionari care au demolat secularismul au fost nimeni altii decit cei nascuti si educati sub regimurile seculare.
O Comparatie de Bun Augur
Din multele paralele istorice fascinante pe care Kaufmann le face mentionam pe aceea a crestinismului. Dupa 2000 de ani istoria se repeta. Crestinii au fost doar 40 la numar in anul 30 cind credinta a fost fondata si au ajuns la 6 milioane pina in 312. Vitalitatea lor biologica a fost extraordinara, mergind in paralel cu scaderea natalitatii in rindul populatiei necrestine. Spre deosebire de concetatenii lor, crestinii primelor veacuri nu-si avortau copiii. De aceea dupa 2000 de ani descendentii lor mostenesc pamintul!
