Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

2012. Maiaşii nu s-au înşelat!

N-am să scriu despre criza, chiar dacă mă gândesc la ea în fiecare zi. Pentru că, până la urmă, aş fi doar o nouă voce care constată, alături de cei care umplu site-urile şi blog-urile de pareri. Nu mai e loc sau nevoie de încă o părere. Presupun că e mai multă nevoie de soluţii. Sau poate că şi mai util ar fi să ne uităm dincolo de criza actuala.
Pentru că o criză e o criză, indiferent de natura ei, şi efectul esenţial al oricărei crize este reaşezarea elementelor de context – şi aici vorbim şi de oameni, şi de structurile sociale şi politice care îi cuprind.
„Criza” actuala mi se pare, din acest punct de vedere, un pic aparte. Eu o resimt, de fapt, ca pe o perioadă de profunde transformări în însuşi ADN-ul nostru de fiinţe umane. Dincolo de dificultăţile percepute la nivel de „coş de cumpărături”, profit, putere de cumpărare, mi se pare că ne copleşeşte globalizarea, pe care nu ştim să o gestionăm, ne invadează consumerismul la un nivel care devine sufocant şi, în consecinţă, numai bun să ne deschidă un pic ochii. Ne-am cam dat seama că, dacă nu suntem atenţi, devenim cu toţii „produse”. Suntem “target” sau „univers” pentru tot felul de campanii de marketing şi, conştient sau nu, acţionam conform atributelor pe care toate, dar absolut toate firmele de specialitate le pun în simandicoase prezentări PowerPoint.

Mă duc un pas în spate. Sunt om de afaceri şi este vital „să văd padurea”, chiar dacă, în faţa mea, copacii sunt mari şi aparent îmi obturează orizontul. Traversăm o perioadă în care lupta pentru resurse este dusă “la baioneta”. Energia este în atenţia marilor puteri economice ale lumii. Când ei vor termina de împărţit lumea, vom constata că s-a terminat şi criza. Îndrăznesc să merg şi mai departe. Ce se va întâmpla atunci? Există viaţă şi după criză? Da! Şi destule surse pentru alta!!! Conform unui studiu efectuat de ONU, până în 2030 preţul la alimente va creşte cu 70-150%.
Mă uit la oameni în fiecare zi. Citesc studii semnate de mari autoritaţi locale sau internaţionale şi constat continuu că este un demers inutil. Conduc un business care a avut cel mai mare salt în perioada aceasta. Am făcut achiziţii şi investiţii în ultimul an care ne-au situat dincolo de clasamentele europene. Avem echipamente şi tehnologii pe care foarte puţini în lume le au. Orizontul incert care se prefigurează i-a transformat pe consumatori în persoane mult mai conştiente de valoarea banilor şi de raportul lor cu bunurile de consum. Nu se mai cumpără orice şi oricum. Consumatorul este mult mai dornic de experienţe noi şi a crescut interesul pentru produsele comercializate sub conceptul ‘bio’.
Chiar dacă bugetul personal le face aparent prohibite, o discuţie purtată cu o clientă într-unul din magazinele noastre mi-a dat curaj; “în loc de 200 de grame de produs obişnuit, mai bine cumpăr 150 de grame de şuncă  BIO”. Este cea mai spectaculoasă demonstraţie că recesiunea economică poate lucra în favoarea noastră. Putem fi mult mai creativi; mai deschişi la soluţii noi; dispuşi să experimentăm şi să ne asumăm inovaţia.

Ce facem acum? Ne securizăm cât putem de bine locul în mult comentatul “coş de cumpărături” până în ziua în care, în acelaşi coş, nu vom mai avea loc decât dacă o să avem etichetă “clean label”, „bio”, „vegane” sau dietetic.
36% dintre români nu au cumpărat pana acum produse dietetice sau bio, dar toţi declară că ştiu ce sunt şi ce beneficii pentru sănătate reprezintă mâncarea sănătoasă. Cei care le consumă se rezumă astăzi la iaurturi şi pâine dietetică, dar un studiu 360 Insights ne arată că anul viitor 63% din consumatori intenţionează să se orienteze către acest tip de hrană. Un calcul simplu ne arată care este trendul.

Natura businessului pe care îl conduc şi îl cresc de 20 de ani îmi dă posibilitatea să ofer multe exemple din aceasta categorie. Ele pot fi extrapolate în orice altă zonă. Cunosc oameni de afaceri care şi-au eficientizat radical business-ul, adoptând soluţii pe care nici măcar nu îndrăzneau să le ia în calcul în urmă cu trei ani. Ce era imposibil, de neconceput în 2009, a devenit soluţia salvatoare în 2012.  Aşa că iată, nu încerc să îmi dau cu părerea despre criză. Vă ofer concluzia şi soluţia pe care am găsit-o noi de-a lungul acestei perioade. Pentru că, în 2012, am înţeles că soluţia salvatoare este să ne facem criza partener, chiar să o punem să lucreze pentru noi. Să te afli în faţa unei uşi aparent închise este cea mai mare provocare, dacă ai atitudinea potrivită. Pentru că orice uşă are o cheie, aşa cum orice situaţie are o ieşire.

La final, într-o cheie care circulă din ce în ce mai des, în ultima vreme, eu cred că, într-un fel, maiaşii nu s-au înşelat. În 2012 o lume îşi închide porţile; elegant şi frumos pentru unii, dramatic şi dureros pentru alţii. O altă uşă se deschide către o lume încă destul de misterioasă, dar cu atât mai incitantă, purtând în ea comorile unui nou început.

Radu Timiș, om de afaceri, proprietarul CrisTim

Sursa: www.capital.ro

Preluare dupa http://directproprietar.ro

Lasati un raspuns