Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Campioana olimpică Mihaela Peneș s-a retras la mănăstire

”Adevărul” vă prezintă povestea marilor campioni olimpici ai României. Câștigătoare a medaliei de aur la JO din 1964, la aruncarea suliței, medaliată cu argint în 1968, Mihaela Peneș s-a retras la o mănăstire din Bucovina
În 1960, la Roma, atletismul românesc obținea primul titlu olimpic din istoria sa. Performanța a fost reușită de Iolanda Balaș, la săritura în înălțime. La patru ani după acel succes, la Tokyo, s-a așteptat confirmarea. Iar Balaș a reușit să obțină din nou medalia de aur în aceeași probă. Marea surpriză a furnizat-o însă Mihaela Peneș, care a adus țării noastre cel de-al doilea titlu la acea ediție.

Concursul atletic din capitala Japoniei a fost unul deosebit în sensul că ploaia a influențat rezultatele. Ceea ce nu a fost, totuși, ceva neobișnuit, competiția desfășurându-se în octombrie. În proba masculină de aruncarea suliței, de pildă, după calificări doar un concurent, Urs von Wartburg (Elveția), a reușit să-și facă baremul pentru finală (77 metri)! Ceea ce i-a obligat pe organizatori să modifice regulamentul: le-au permis primilor 11 clasați să intre în lupta pentru medalii.

A învins-o pe recordmana lumii

Și întrecerea feminină a fost la fel de interesantă. În concursul preliminar s-au înscris 16 concurente, acestea având de bifat cel puțin 51 de metri pentru a se califica în finală. Printre ele se numărau și româncele Maria Diaconescu și Mihaela Peneș. Mult mai experimentată, prima a reușit fără mari probleme 51,12 m. Peneș, în schimb, la cei 17 ani ai săi, a trecut prin mari emoții. După ce a aruncat 43 m, a depășit pragul la următoarea. Așa că mai avea o singură încercare. ”Mihaela s-a concentrat mai mult, pătrunsă de momentul pe care-l trăia și plină de hotărâre s-a dus la capătul pistei de elan. A strâns puternic manșonul suliței și a pornit în alergare. Restul, vă rog să ne iertați, nu l-am văzut… De atâta emoție, am închis ochii!”, scriau Ilie Goga și Romeo Villara în cartea pe care au dedicat-o Jocurilor Olimpice din 1964.

Peneș a trimis sulița la 51,19 m și a intrat în finală, acolo unde mare favorită era sovietica Elena Gorciakova, care, în calificări, reușise să doboare recordul mondial din prima încercare (62,40 m). Și nu oricum, ci cu peste doi metri! Concursul a luat însă altă turnură. Scapată de tracul debutului, Mihaela Peneș a reușit 60,54 m din prima încercare și, cum adversarele ei n-au mai reușit să o depășească, a devenit campioană olimpică! O clasare deosebită, locul 6, a obținut și Maria Diaconescu.

Atrasă de sport la Palatul Pionierilor

Firește că toți ziariștii prezenți la Tokyo s-au întrebat cine este această tânără româncă. Felicitată de Iolanda Balaș, Peneș a mărturisit că s-a apucat de sport la cinci an, făcând înot. ”Mama mea, Ștefania, a fost în tinerețe o bună sportivă, campioană de gimnastică a României. Ea mi-a fost, așadar, primul antrenor. N-a trecut prea multă vreme și am învățat să înot foarte bine. Am participat și la câteva concursuri în compania mamei. După câțiva ani, mi-am făcut un prieten în persoana… atletismului”.

Mihaela Peneș și-a petrecut timpul liber mergând la Palatul Pionierilor din București, atrasă deopotrivă de cercul ”chimistului amator”, dar mai ales de terenurile de sport aflate acolo. Juca baschet sau volei, iar profesorii care se ocupau de ea îi prevedeau un viitor frumos. A optat pentru atletism, sport pe care l-a descoperit datorită antrenorului Lixandru Pandele. A progresat rapid, iar în 12 aprilie 1964, a reușit să o învingă pe Marian Diaconescu, deținătoarea recordului României – a aruncat 45,79 m. Așa a putut participa la Jocurile Olimpice de la Tokyo, competiție la care a fost trimisă ”să capete experiență”.

Succesul Mihaelei Peneș a fost cu atât mai surprinzător cu cât în anii de dinaintea JO de la Tokyo ea nu figurase printre campioanele României în această probă. Între 1959 și 1963,  titlul republican revenise Mariei Diaconescu, cea care câștigase medalia de argint la Europenele de la Belgrad din 1962. Abia în anul ce a urmat celui în care au avut loc Jocurile Olimpice Mihaela Peneș a câștigat primul titlu național la senioare (51,78 m). Ea a repetat acest succes în 1966, 1967 și 1968, pentru ca în 1969 victoria la CN să-i revină Elenei Prodan.

Patru ani după aceea, la Ciudad de Mexico, Mihaela Peneș a reușit să urce din nou pe podiumul olimpic. A trimis sulița la 59,92 metri, din prima încercare, fiind depășită doar de unguroaica Angela Nemeth (60,36 m). Atunci, ea a concurat deși suferise cu doar câteva luni înainte o întindere în zona lombară. Problemele de sănătare au făcut-o să aibă evoluții oscilante. Cu toate acestea, și-a trecut în palmares un titlu de campioană mondială universitară (1965, Budapesta) și o medalie de argint la Campionatul European (1966, Budapesta).

S-a retras la o mănăstire din Moldova

În anii care au urmat retragerii din competiție, Mihaela Peneș a activat în diverse structuri sportive, inclusiv în cadrul Comitetului Național Olimpic. A rămas aceeași persoană care obișnuia să spună lucrurilor pe nume. La mijlocul deceniului trecut, de pildă, a fost deranjată că uneori, în presă, în dreptul numelui său era trecută formula ”fostă campioană olimpică”. A reacționat imediat, public: ”Eu nu sunt o fostă campioană. Noi nu suntem foști. Titlul pe care l-am obținut la Tokyo nu mi-l poate lua nimeni!”.

Moartea părinților, iar apoi a soțului, într-un interval scurt de timp, a reprezentat un șoc pentru Mihaela Peneș. Pensionată de la COSR, unde a lucrat la Departamentul de Educație Olimpică, a decis să se îndepărteze nu numai de sport, ci și de lume. S-a aflat că s-a retras într-o mănăstire din nordul Moldovei. ”Acum câțiva ani, am vorbit la telefon cu ea și mi-a spus unde este. M-a rugat să nu dau detalii despre ea. Am mai încercat să vorbesc cu Mihaela, însă nu am mai reușit. Am înțeles că a lăsat unei verișoare casa pe care o avea în București și unde am continuat să-i trimit revista de atletism. Este păcat că s-a retras. Ar fi putut activa foarte bine fie la Comitetului Olimpic și Sportiv Român, fie la Federația Română de Atletism”, a comentat Iolanda Balaș, președintele de onoare al FRA.

Întâlnire cu Papa Ioan Paul al II-lea

În 2004, Mihaela Peneș a făcut parte din grupul campioanelor atletismului românesc care a fost în audiență la Vatican. Alături de Iolanda Balaș, Viorica Viscopoleanu, Doina Melinte și Gabriela Szabo, a avut ocazia de a discuta cu Papa Ioan Paul al II-lea. ”Acea vizită la Suveranul Pontif a făcut-o foarte fericită. Cred că a marcat-o profund”, și-a amintit Iolanda Balaș.

CV

Mihaela Peneș

* S-a născut în 22 iulie 1947, la București

* A practicat atletismul, specializându-se în proba de aruncare a suliței

* La JO din 1964, de la Tokyo, pe când avea numai 17 ani, a reușit să câștige medalia de aur cu o aruncare de 60,54 m, cu care le-a învins pe Marta Rudas (Ungaria) și Elena Gorciakova (URSS) – ultima reușise în calificări să doboare recordul mondial, cu 62,40 m

* A obținut medalia de argint la JO din 1968, de la Ciudad de Mexico. Și de această dată și-a asigurat prezența pe podium cu rezultatul din prima aruncare (59,62 m)

* Mai are în palmares un titlu de campioană mondială universitară (1965, Budapesta) și o medalie de argint la Campionatul European (1966, Budapesta)

* Este Maestră Emerită a Sportului

Preluare dupa http://www.adevarul.ro

Lasati un raspuns