Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Sfânta Cruce este izvorul puterii de a birui patimile

În Duminica a treia a Postului Mare, Biserica cinsteşte Sfânta Cruce. La sfintele slujbe este înălţată crucea împodobită cu flori, iar credincioşii se închină cu evlavie, cinstind Patimile şi Învierea Mântuitorului. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit în cuvântul de învăţătură, rostit în Paraclisul ‘Sfântul Grigorie Luminătorul’ din Reşedinţa patriarhală, despre semnificaţiile duhovniceşti ale sărbătorii, după cum informează „Ziarul Lumina”.
‘Duminica Sfintei Cruci de la mijlocul Postului Mare are înţelesuri deosebite după cum ne arată Însuşi Mântuitorul, care spune: ‘Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie’. Această lucrare duhovnicească de lepădare de sine, de purtarea crucii şi de urmare a lui Hristos se intensifică mai ales în Postul Sfintelor Paşti’, a spus Preafericirea Sa. Lepădarea de sine şi purtarea crucii sunt lucrări pe care Mântuitorul le arată ca fiind necesare pentru a dobândi harul Învierii Sale. Omul cel vechi, egoist, autonom şi autosuficient trebuie să moară răstignit duhovniceşte pe cruce prin lepădarea de sine şi trezirea conştiinţei că suntem păcătoşi şi neputincioşi în a face binele singuri, fără Dumnezeu. ‘Lepădarea de sine înseamnă să nu mai faci voia ta, ci să împlineşti voia lui Dumnezeu. Luarea crucii înseamnă asumarea conştientă a dimensiunii nefericite a vieţii, care poate să fie o durere, o boală netămăduită, o patimă nevindecată, o neîmplinire, o suferinţă sau un eşec. Crucea poate fi răstignirea permanentă a omului între idealul propus şi rezultatul obţinut, căci după cum spune Sfântul Apostol Pavel, ‘Nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc’. Purtarea crucii este constatarea că există în sufletul nostru o dorinţă, adesea nobilă şi frumoasă, dar şi neputinţa de a împlini ce dorim. Realizarea binelui este o cruce pentru fiecare om care se luptă duhovniceşte spre a depăşi limitele şi păcatele sale şi a se vindeca de ce este rău şi pătimitor’, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Crucea este nedespărţită de Domnul Hristos

Sfânta Cruce este izvorul puterii care biruie păcatele, pentru că este nedespărţită de Mântuitorul Hristos, care a dărâmat o dată pentru totdeauna stăpânirea celui rău. Prin ascultarea Sa desăvârşită de Tatăl până la moarte pe cruce, dar şi prin învierea sa dumnezeiască din morţi, Mântuitorul a arătat că drumul spre înviere nu poate fi despărţit de cruce. ‘Noi legăm crucea de Persoana lui Hristos. Ea devine armă de biruinţă asupra păcatului şi a morţii, semn al învierii. Crucea despărţită de Hristos nu are nici o putere, iar Hristos despărţit de Crucea Sa nu mai este Hristos, Domnul nostru cel răstignit şi înviat. Crucea este semnul iubirii jertfelnice a lui Hristos care a biruit păcatul şi moartea şi a dăruit lumii viaţă veşnică. Făcând această legătură între purtarea crucii şi urmarea lui Hristos, vedem că puterea crucii îşi trage toată tăria sa, toată lumina, din persoana Mântuitorului Iisus Hristos, care s-a răstignit pentru noi, oamenii, şi a înviat din morţi’, a explicat Patriarhul României. Preafericirea Sa a mai spus că Sfinţii Părinţi au rânduit ca Sfânta Cruce să fie prăznuită în mijlocul Postului Mare pentru a încuraja credincioşii în drumul spre Înviere şi a le aduce aminte de pomul vieţii din mijlocul Raiului de care neamul omenesc a fost despărţit prin neascultarea lui Adam. Prin ascultarea lui Hristos, noul Adam, crucea a fost înfiptă în mijlocul lumii ca un nou lemn dătător de viaţă şi nu mai suntem despărţiţi de Dumnezeu, ci suntem împăcaţi şi fii ai vieţii veşnice.

Preluare dupa http://www.basilica.ro

Lasati un raspuns