Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Învăţăturile Episcopului Siluan (II) Activitatea socială a Bisericii în Italia

De curând aţi participat la şedinţa  conferinţei permanente “Religii, cultură şi integrare” iniţiată de Ministerul pentru Cooperare Internaţională şi Integrare al Guvernului Italiei. Acolo aţi spus: “Comunitatea noastră are nevoie de structurile necesare pentru activităţile pe care le desfăşoară şi care nu se limitează doar la asistenţa spirituală şi pastorală, pentru a se putea reuni şi pentru a-şi putea forma proprii fii, pentru că, în mod concomitent, să poată împărtăşi propriile valori cu cei din afara lăcaşului de cult, trăitori în societatea italiană.” La ce structuri v-ati gandit? Ce răspunsuri ati primit?
«Este un moment important faptul că, prin Ministerul pentru Cooperare Internaţională şi Integrare, Guvernul Italiei se adresează comunităţilor religioase. Identitatea religioasă constituie o dimensiune fundamentală a persoanei umane şi de aceea cei care se află în fruntea comunităţilor religioase au fost solicitaţi să participe la acest dialog, la această conferinţă permanentă care, nădăjduim, va avea şedinţe cu regularitate, pentru cât mai multă vreme ca, în felul acesta, să se identifice nevoile specifice diferitelor comunităţi care, cu cât îşi desfăşoară o activitate mai bogată, dau repere morale celor care fac parte din  acestea, cu atât, la rândul lor, dau societăţii oameni serioşi, verticali, oneşti, jertfelnici, oameni care nu se gândesc doar la ei înşişi, aşa cum se gândesc mulţi, în egocentrismul şi egoismul societăţii în care trăim, ci se gândesc la binele obştesc, la binele public.

Desigur, în momentul în care noi vrem să ne desfăşurăm această activitate, deşi ea cunoaşte o anvergură şi o dezvoltare care este vizibilă şi de multe ori lăudabilă, este nevoie de mult mai multe structuri, mă gândesc la biserici – lăcaşuri de cult, dar mă gândesc, pe lângă biserici, la spaţii pentru cateheză, la spaţii pentru activitate socială, la spaţii în care badantele noastre sau omul care nu are unde să poposească să poată să fie întâmpinat, să poată să fie adăpostit măcar pentru o câteva nopţi; să poată să se întâlnească duminica, nu doar în parc, în ploaie sau în frig; un spaţiu în care copii să se joace – în terminologia catolică acest spaţiu se numeşte Oratorium – adică un spaţiu în care copiii să fie încredinţaţi de către părinţi, fără nici o grijă că se poate întâmpla ceva negativ, urât sau dăunător pentru ei.

Deocamdată eu am exprimat aceste lucruri, urmând ca acest dialog să continue. Deocamdată nu am primit răspunsuri, fiind vorba de prima întâlnire, aceasta nefiind pentru răspunsuri ci pentru lansarea ideilor şi liniilor directoare din partea acestui minister şi pentru ascultarea părerilor generale pe care diferiţii reprezentanţi ai comunităţilor religioase le-am exprimat acolo.

Un lucru cert este că actualul ministru al Cooperării este un om cu o experienţă foarte vastă în raporturile cu diferitele tradiţii religiose, nu numai creştine, şi care cunoaşte foarte bine şi biserica noastră şi ţara noastră, pentru că a organizat acolo cu ani în urmă un Marş al Păcii, a organizat anul trecut o întrunire despre familie şi este în legătură cu mulţi dintre episcopii noştri, fiind fondatorul Comunităţii Sant Egidio care are la bază o teologie legată de Evanghelie şi de evanghelizarea saracino.

Până astăzi, când se întâlneşte la rugăciunea de seară,  comunitatea Sant Egidio are în centrul, în inima rugăciunii, citirea cuvintelor din Sfânta Scriptură, predicarea şi aplicarea acestora pentru şi faţă de cei oropsiţi.»

Care este stadiul lucrărilor de construcţie a noilor biserici ortodoxe româneşti? Cum pot  ajuta românii din Peninsulă la “zidirea” lor?

«Deocamdată vorbim de proiecte incipiente. Sunt câteva locuri unde noi am primit fie acceptul să amplasăm o biserică, fie avem terenul pentru biserică. La Bari, de exemplu, unde este pusă singura piatră de temelie aici în Italia, proiectul a fost blocat de mai bine de un an de zile, din motive administrative şi dintr-o problemă independentă de noi, între fostul proprietar şi Primăria din Bari şi care s-a rezolvat, cu mila lui Dumnezeu, şi chiar săptămâna viitoare se va semna noul proiect.

Pe 1 mai, punem piatră de temelie la Chivasso, în protopopiatul de Piemonte I. Mai sunt şi alte câteva locuri unde am primit sau vom primi terenuri pentru construcţie de biserică, dar unde proiectele nu sunt încă concretizate, aşa că nu este cazul să le menţionăm /abordăm în momentul de faţă.

Ele se vor publiciza atunci când când vor fi aprobate definitiv – aşa cum se întâmplă la Ostia, de exemplu, unde s-a dat aviz favorabil de către Primăria Municipiului XIII, urmând să se dea aprobarea de la Primăria Romei.


5X1000

Românii din Peninsulă pot să participe, benevol, cu 5 per mille din declaraţia de venit şi chiar ne-am bucura ca publicaţiile româneşti din Italia să încurajeze acest lucru şi să preia de pe site-ul episcopiei acel fluturaş pe care este Codicele Fiscal al Epsicopiei (90011340453).

Acest 5 per mille va servi în mult mai mare măsură nevoilor imediate ale oamenilor, la proiecte sociale mai degrabă decât la construcţiile de  biserici. O să se susţină şi construcţiile de biserici, în măsura în care se participă şi se poate acumula un capital mai consistent.

Însă destinaţia acestui fond şi, dacă într-o zi Dumnezeu ne ajută să avem Intesa (înţelegerea) cu statul italian şi să primim 8 per mille, atunci ne vom axa pe structuri cu caracter social, pe proiecte cu caracter social şi educativ pentru creştinii noştri şi pentru copiii care se nasc aici în Italia. Doar anul trecut au fost botezaţi peste 10.000 de copii în parohiile noastre.»

Crina Suceveanu

Lasati un raspuns