Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Noul Fariseism CRESTINISMUL FORMAL

In acesta perioada pascala an de an putem citi pastorale ale intaistatatorilor Bisericilor Crestine ,Ortodoxe,Greco Catolice si Romano Catolice foarte frumoase ,inaltatoare dar dupa 2,3 zile totul reintra in normal…
Ar trebuii totusi sa se spuna concret la nivelul microsocial ce pacate ne apasa la nivel de individ ,care asa marunte cum sint ne cuprind si intuneca precum o boala .
Ne place sau nu ne place devenim incetul cu incetul fariseii sec XXI.
Sa incepem cu definitia oficiala a fariseului:

FARISÉU, farisei,       – Membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei, care reprezenta interesele populației orășenesti înstărite și care se caracteriza prin formalism exagerat în respectarea ritualului religios.
-Om ipocrit, fățarnic, prefăcut. –
Fariseii s-au constituit din grupul scribilor si înteleptilor de pe lângă Templu, numiti si cărturari la acea vreme. După cum le arată si numele (etimologic, fariseu provine din rădăcina paras = a separa) acestia căutau să se separe de tot ceea ce era impur sau rău.  Fariseii erau foarte deschisi către interpretări si dezbateri pe seama Legii. Ei considerau că pe lângă Scripturi (forma scrisă a învătăturilor divine), Dumnezeu îi transmisese lui Moise si o traditie orală în care îl învăta semnificatia si modul de aplicare a Legii. De aceea, dincolo de textul scris, ei aveau o serie întreagă de reguli si rânduieli pentru viata de zi cu zi, care vizau mai ales purificarea.
În numeroase episoade din Noul Testament, fariseii se arată indignati de faptul că Iisus încalcă prevederile Legii, mai ales în ceea ce priveste munca în ziua de Sabat sau contactul cu persoane considerate impure. Iisus le atrage însă atentia asupra pericolului lipsei de profunzime spirituală si trăirii exclusive a aspectelor formale, destinate a masca în multe cazuri goliciunea interioară. Atât marii preoti, cât si fariseii, aveau o auto-suficientă în cele spirituale si tocmai de aceea ei s-au debarasat de Iisus în modul în care îl stim si au făcut tot ceea ce le-a stat în putintă ca să fie chinuit si răstignit.

Noi crestinii sec XXI  nici macar nu ne putem apropia de nivelul fariseilor pt ca acestia erau foarte buni cunascatori ai legii si culmea o respectau cu sfintenie…
Ce facem noi crestinii sec XXI ?
Lucram aproape de fiecare sarbatoare in orice zi ar fi…ba mai mult prin asta formam un comportament anormal si aberant pt un credincios ,si anume incurajarea activa a acestui pacat prin efectuare de cumparaturi in zile de duminica si sarbatori…

Ce spune Domnul in porunca 4 ?
Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.

E porunca adica nu e facultativ…si facem noi?
Mergem la Biserica duminica si pe urma mergem lacumparaturi. Nu vorbim de o paine,o sticla de apa ci de marile lanturi de magazine ,ba chiar se pot vedea oameni care merg la aprovizionare de materiale de constructii …etc
Ce sintem noi atunci ? Fățarnici si prefăcuti !
Oare daca noi cei 10% de credinciosi practicanti am refuza sa facem cumparaturi duminica in special poate in 2,3 ani prin insusi comportamentul nostru procentul s-ar ridica la 30%.
Ce inseamna asta? Cu timpul programul de lucru s-ar reduce din lipsa de clienti…si ce este mai important acele persoane care SI DIN CAUZA NOASTRA merg la servici duminica ar fi acasa impreuna cu familia si copiii…
Sa fim realisti …scopul acestui comportament aberant din partea conducatorilor acestor magazine si ba chiar mici afaceri private este CASTIGUL CU ORICE PRET si astfel DISTRUGEREA VALORILOR MORALE a FAMILIEI care nu trebuie sa fie unita ci dispersata…

Mitropolitul Ardealului, IPS Laurenţiu Streza, afirmă, în Pastorala de Paşte, că “familia şi societatea suferă de o profundă criză, divorţul şi adulterul fiind acum moda la care toată lumea se raportează, că desfrânarea a devenit nota generală a televiziunilor, iar copiii sunt educaţi de mass-media.
Mai poate oare supravieţui familia, atâta vreme cât soţul sau soţia se alipesc cu inima şi cu simţurile de idolii micului ecran şi cumpără televizor separat în camera copiilor? Avem oare dreptul să mai cerem de la Dumnezeu o soartă mai bună pentru copiii noştri, dacă noi înşine nu ne străduim să le fim modele de înfrânare şi de virtute?”,

Faţă de atâtea binefaceri pe care le-am primit noi de la Hristos, Dumnezeul nostru, nimeni nu poate să rămână nepăsător. O astfel de iubire jertfelnică aşteaptă răspunsul dragostei noastre. Din păcate, însă, noi ne purtăm urât cu Hristos, uităm repede ceea ce a făcut El pentru noi şi, prinşi în iureşul materiei şi al poftelor lumii acesteia,
Îl batjocorim, Îl hulim şi doar atunci când avem nevoie alergăm la El. Legătura noastră cu Hristos este una de circumstanţă. Alergăm la biserică doar atunci când avem nevoie, iar creştinismul nostru formal este cauza a tot răul material şi spiritual ce vine asupra noastră”,

In articolul Arta de a trăi: Frământare, îngrijorare şi framantare aparut in Lay Witness Magazine,autorul Edward P. Sri  ne atrage atentia ca in viata de zi cu zi avem nevoie de prudenta,de judecata limpede si sanatoasa
Grija pentru lucrurile temporale poate părea a fi prudentă, deoarece trebuie să ne preocupăm de probleme umane de bază cum ar fi cariera, plata facturilor şi creşterea copiilor. Cu toate acestea, putem deveni atât de preocupaţi de aceste lucruri încât ele să întunece viziunea noastră şi să ne conducă la a lua decizii greşite.
De fapt, potrivit Sf. Toma de Aquino, felul în care urmărim lucrurile acestei lumi poate fi păcătos în trei feluri.
1. grija noastră pentru lucrurile temporale este păcătoasă dacă le căutăm ca un scop – ca ţelul principal al vieţii noastre, raţiunea noastră de a fi. Mulţi oameni, de exemplu, pun pe primul loc în vieţile lor carierele, siguranţa financiară sau posesiunile – nu pe Dumnezeu.
2. îngrijorările noastre cu privire la lucrurile acestei lumi pot fi păcătoase dacă ne distrag de la a urmări cele spirituale, care trebuie să constituie principala noastră preocupare în viaţă. Putem fi atât de prinşi de grijile acestei lumi – să ne asigurăm că situaţia noastră financiară este în ordine, că copiii noştri vor merge la facultatea la care trebuie, că proiectul nostru de reamenajare a casei este bine făcut – încât neglijăm să acordăm măcar tot atâta atenţie la a ne asigura că viaţa noastră spirituală este în ordine.
3 grija noastră pentru lucrurile temporale este păcătoasă dacă avem o teamă mare că ne va lipsi ceea ce ne trebuie.
În Predica de pe Munte, Isus ne-a dat un test ce serveşte ca un barometru intern care ne avertizează dacă suntem excesiv de îngrijoraţi cu privire la lucrurile acestei lumi: “Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră” (Matei 6,25). Îngrijorarea este ca un beculeţ roşu aprins pe panoul de bord al maşinii – un avertisment că ceva în sufletul nostru nu funcţionează bine. Se poate să nu avem destulă încredere că Dumnezeu va avea grijă de noi sau să acordăm prea mare atenţie lucrurilor acestei lumi, şi prea puţină bunurilor spirituale.
Ce vedem in schimb? Se lucreaza pana aproape de Ora Invierii,se lucreaza de Pasti,Craciun,An Nou,se programeaza  orice competie sportiva,(sportivii nu au si ei familii?)nu conteaza nu trebuie sa fie acasa cu familia ,de biserica ce sa mai vorbim…se pariaza si de Pasti ,si de Craciun …si atunci pe cine slujim oameni buni pe Dzeu sau Mamona ?
Care e prima porunca ?
Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine !!
Daca ii vom intreba pe patroni ,mici intreprinzatori,ca de ce tin deschis si duminica si sarbatori?
Or sa va spuna ca au familie si ei,au datorii la banci…astfel incat problemele lor au prioritate dar astfel uita ca  nesocotesc angajatii,libertatea lor ,timpul lor de a fi duminica sau de sarbatori acasa…
Neliniştea cu privire la viitor
Putem de asemenea să fim exagerat de îngrijoraţi cu privire la viitor. A fi precauţi face parte, desigur, din a fi prudenţi. Dar nu ştim cu siguranţă ce se va întâmpla  hotarare de a le pune in practica
Mai presus de toate, trebuie să ne amintim că fiecare grijă îşi are timpul ei.
O astfel de îngrijorare inutilă nu va face decât să crească neliniştea. După cum a spus Isus, “nu vă îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. Ajunge zilei răutatea ei” (Matei 6,34).
Dumnezeu ne va da întotdeauna harul de care avem nevoie pentru a face faţă la orice încercare ce ar putea apărea în viitor. Totuşi, acel har viitor nu este dat în prezent.
Harul lui Dumnezeu vine întotdeauna la timp. Astfel, dacă ne facem acum griji cu privire la viitor, “ne încărcăm cu o povară fără a fi primit încă harul pe care Dumnezeu ni-l va da pentru a o purta”
Voi incheia cu cu cuvintele, IPS Laurenţiu Streza Mitropolitul Ardealului

“Trebuie multă răbdare în necazuri şi pocăinţă înainte de a nădăjdui ceva mai bun. Iar dacă vom alege această cale, neîntârziat vom primi răspuns de la Dumnezeu, Care aşteaptă să-I dăm inimile pentru ca El să ni le umple cu bucuria harului Duhului Său celui Sfânt.

Doamne Ajuta !

Lasati un raspuns