Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Intr-un desert in care L-am uitat pe Dumnezeu

Multe ganduri imi rod acum sufletul ca niste termite pe o scandura de lemn. Ma hotarasc sa fac o plimbare sa-mi limpezesc putin mintea, lasand in urma mea camera,  patata de lacrimi si cu multe cu amintiri aruncate incolo si incoace. Ma sufoca dezordinea asta!
Cu simturile amortite ma incalt incet si imi iau doar un plover ca se pare ca e cald afara. Fac un pas in afara casei cu saci plini de regrete si greseli pe care se tarasc dupa mine.
E multa lume pe strazi dar in mijlocul aglomeratiei ma simt in permanenta atat de singura. Decid sa merg pe alta strada sa nu mai simt privirile trecatorilor, sa ma intreb si sa-mi raspund fara sa fiu auzita.

Nu stiu cat timp a trecut de cand ma plimb, dar nu mai recunosc nimic in jur. Ridic ochii din pamant si vad plopii care aproape se culca la pamant, parca ar vrea sa o ia la goana cand vantul furios se apropie de ei.

In scurt timp picaturi cad din cer si imi clatesc ochii si cu ele si o durere se rasfrange asupra mea.

In urma mea se aud niste pietricele alergate de vant si in minte se arata imaginea pacatelor batute in piatra. Pietricele maturate in colo si incoace se tot aud, se tot vad, iar durerea din piept nu-mi da pace. Cad in genuchi si regret pentru a nu stiu cata ca am gresit fata de mine si nu numai…

Casele, gardurile, florile, cerul nu mai aveau culoare, erau toate cenusii si imi dau seama ca singurul lucru care mi-a mai ramas este cenusa dintr-un foc ce odata ardea cu putere.

Ma doare!!! Doamne cat de tare doare!

Cu toate ca ploaia s-a oprit demult, lacrimile curg in continuare iar eu ratacesc pe o strada fara nume. Nu mai pot suporta, deschei usor nasturii de la ploverul, unul cate unul si vad…. Sange! Rani deschise pe pieptul meu, sange care imi curge din inima. Ma gasesc disperata intr-un desert in care L-am uitat pe Dumnezeu,si urlu din toata fiinta mea…

Ceva imi atrage atentia de la durerea ce ma sfasie… O chestie mica si verde care se tot invarte in jurul meu. Are aripile aproape facute zdrente dar tot reuseste sa zboare. Ma simt ametita si prinsa intr-o valtoare. Nu-mi mai amintesc decat ca m-am trezit si am simtit caldura soarelui si ca am putut sa respir intradevar dupa mult timp.

M-am ridicat si acum nu mai simteam decat o usoara intepatura, mi-am facut curaj mi-am dat ploverul usor la o parte, gasesc un ac si niste ata atarnata de el… Erau petice cusute peste rani sangerande.

Toate acestea s-au intamplat intr-o zi cand imi pierdusem speranta.

Nota redactiei: Acest material a fost primit la rubrica “Articolul tau”.

Scrie-ne si tu pe adresa redactiei smartwoman[at]hotnews[dot]ro. Noi vom trata cu toata atentia articolul tau si, daca il vei trata la fel, ii vom acorda prima pagina. Datele tale raman strict confidentiale, iar identitatea va fi protejata, trebuie doar sa ne specifici cum vrei sa te semnam. Materialele pot fi trimise si prin intermediul formularului de pe site (din colt sus dreapta), alaturi de fotografii.

Materialele de la rubrica “Articolul tau” reflecta opinia autorului, nu neaparat si pe cea a redactiei.

Autor: Amedeea B.

Lasati un raspuns