Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Violenta in familie

Potrivit legii se numeste “violenta in familie” orice act vatamator, fizic sau emotional care are loc intre membrii unei familii. Violenta in familie, desi este cea mai prezenta forma de violenta, este cea mai putin vazuta. Si asta pentru ca victima ascunde actele de violenta, din cauza ca se teme ca agresorul sa nu devina si mai violent sau de rusine pentru cele intamplate. Sondajele ne descopera ca 56% dintre victime provin din mediul urban si 44% din mediul rural, iar 25% sunt de gen masculin si 75% de sex feminin. Asociatia Nationala pentru Protectia Familiei (ANFP) a declarat intr-un raport de statistica la nivel national al cazurilor de violenta in familie, ca in perioada 2004 – semestrul I 2009 au fost 53.720 cazuri si 723 decese. Dar aceste sondaje sunt din ce in ce mai irelevante, pentru ca multe din aceste acte de violenta nu sunt raportate catre spitale, politie sau autoritatile competente.

Daca pana mai ieri, cand vedeai un copil ca este lipsit de un ochi, o ureche, etc iti spuneai ca asa s-a nascut sau ca a suferit un accident, astazi, primul gand care trebuie sa-ti vina in minte in astfel de situatii e sa te intrebi daca nu cumva a fost batut de parinti.

Violenta domestica se raspandeste cu repeziciune. Intalnesti din ce in ce mai multe femei care stau in afara casei pentru a se feri de bataie, copii care mai degraba cauta sa se ascunda decat sa-si imbratiseze parintii atunci cand ii vede si auzi din ce in ce mai des de persoane care au murit din cauza abuzului.

Violenta ne invata sa fim rai, sa agresam si sa batem. Daca cineva te supara, il lovesti pana cand simti ca e gata sa-si dea duhul. Copilul nu mai e pedepsit cu nesatisfacerea unei pofte, ci e batut pana cand ii sunt rupti dintii. Intr-o asa lume, nu ar fi exclus ca intr-o zi sa primim de la vecin un pumn sau cel putin o injuratura, ca raspuns la un salut.

Victimele au nevoie de noi

Cel mai usor ne este sa prezentam victima lumii, sa o fotografiem, sa o filmam, sa scriem despre suferintele si mizeria in care traieste. Daca ajunge la un camin, nu e primita daca nu are dosarul complet. Nu e de ajuns ca are fracturi, ca organele i-au fost afectate ca urmare a tratamentului abuziv, important e sa aiba anumite aprobari, adica diverse hartii semnate si stampilate.

Cei care sunt victime au nevoie de noi nu pentru a le povesti prin ce au trecut, ci pentru a le da speranta ca pot trai o viata normala. Au nevoie sa simta ca exista cineva care se intereseaza de viata lor, ca sunt oameni care pot sa nasca si bucurii. Trebuie sa le descoperim ca viata nu sta in pumni si picioare.

Adrian Cocosila

Lasati un raspuns