Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

O, ospăţ preţios şi minunat!

Joi, 7 iunie 2012

Din Operele sfântului Toma de Aquino, preot

(Opusc. 57, În sărbătoarea Trupul Domnului, lect. 1-4)

Fiul unul-născut al lui Dumnezeu, voind să ne facă părtaşi la dumnezeirea sa, a luat natura noastră pentru ca, făcându-se om, să-i îndumnezeiască pe oameni.

În plus, ceea ce a luat de la noi a dăruit în întregime pentru mântuirea noastră. Într-adevăr, pe altarul crucii, el a oferit lui Dumnezeu Tatăl trupul său ca victimă pentru împăcarea noastră; şi-a vărsat sângele ca să fie, în acelaşi timp, şi preţul răscumpărării noastre, şi botezul nostru, pentru ca, răscumpăraţi din sclavia umilitoare, să fim purificaţi de toate păcatele.
Şi ca să păstrăm mereu amintirea unei binefaceri atât de mari, el le-a lăsat credincioşilor săi trupul său ca hrană şi sângele său ca băutură, sub speciile pâinii şi ale vinului.
O, ospăţ preţios şi minunat, care dai mântuirea şi umpli de bucurie! Ce poate fi mai preţios decât acest ospăţ, în care nu ni se mai dă să mâncăm, ca în legea veche, carnea viţeilor şi a ţapilor, ci Cristos, care este Dumnezeu adevărat? Ce poate fi mai sublim decât acest sacrament?
De fapt, nici un sacrament nu este mai mântuitor decât acesta: prin el sunt şterse păcatele, cresc virtuţile iar sufletul este copleşit cu toate darurile spirituale.
În Biserică, Euharistia este oferită pentru vii şi pentru morţi, ca să le fie tuturor de folos, fiind instituită pentru mântuirea tuturor.
În sfârşit, nimeni nu poate să exprime suavitatea acestui sacrament. Prin el se gustă dulceaţa spirituală din însuşi izvorul său şi se face amintirea acelei iubiri preaînalte pe care Cristos a arătat-o în pătimirea sa.
Pentru ca imensitatea acestei iubiri să pătrundă mai adânc în inima credincioşilor, la ultima cină, după ce a celebrat Paştele cu discipolii săi, ştiind că trebuia să treacă din lumea aceasta la Tatăl, el a instituit acest sacrament ca memorial perpetuu al pătimirii sale, împlinire a vechilor prefigurări, cea mai mare dintre minunile sale, şi l-a lăsat ca mângâiere incomparabilă celor întristaţi de absenţa sa.

Lasati un raspuns