Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Domnul discerne gândurile şi intenţiile inimii

Vineri, 8 iunie 2012

Din Comentarii, de sfântul Balduin de Canterbury, episcop

(Com. 6: PL 204, 466-467)

Domnul cunoaşte gândurile şi intenţiile inimii noastre. Fără îndoială, el le cunoaşte pe toate, iar noi numai pe acelea pe care ni le face cunoscute prin harul discernământului. De fapt, duhul, care este în om, nu cunoaşte tot ceea ce este în om, iar când este vorba despre gândurile sale, pe care le percepe în mod conştient sau mai puţin conştient, nu le percepe întotdeauna aşa cum sunt în realitate. Chiar şi acele lucruri pe care le descoperă cu ochii minţii, el nu le distinge în mod limpede din cauză că privirea sa este înceţoşată.

De fapt, deseori se întâmplă ca el să fie înclinat de propria judecată, ori de vreo raţiune omenească, ori de Ispititor spre ceea ce este doar o aparenţă a pietăţii, dar care, în ochii lui Dumnezeu, nu este nicidecum vrednică de răsplată. Există unele lucruri care pot lua aspectul de virtuţi adevărate, sau de vicii, şi să înşele ochii minţii. Prin imaginile lor înşelătoare, pot tulbura vederea minţii noastre, încât adesea i se par a fi bune realităţi care, de fapt, sunt rele şi, invers, ca fiind rele realităţi care, de fapt, sunt bune. Acest lucru face parte din slăbiciunea noastră şi din ignoranţa noastră, pe care trebuie să le deplângem şi de care trebuie să ne temem.
De fapt, este scris: Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile morţii (cf. Prov 16,25). Pentru a ne face să evităm acest pericol, apostolul Ioan ne avertizează, spunând: Verificaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu (1In 4,1). Cine poate să examineze dacă duhurile vin de la Dumnezeu, dacă nu a primit de la Dumnezeu discernământul duhurilor, încât să poată examina cu exactitate şi cu o judecată dreaptă gândurile, dispoziţiile şi intenţiile duhului? Discernământul este mama tuturor virtuţilor şi fiecare dintre noi are nevoie de el, fie pentru a călăuzi viaţa altora, fie pentru a şi-o călăuzi şi corecta pe a sa.
Gândul nostru referitor la ceea ce trebuie făcut este drept, când este condus de voinţa lui Dumnezeu; intenţia noastră este curată, când se îndreaptă spre Dumnezeu cu toată simplitatea. Întreaga noastră viaţă şi toate faptele noastre vor fi luminoase numai dacă ochiul va fi simplu. Ochiul simplu este ochi şi este simplu, când, printr-o judecată dreaptă, vede ce trebuie să facă şi când, cu o intenţie curată, trece simplu la acţiune, ferindu-se de orice duplicitate. Judecata dreaptă nu admite eroarea. Intenţia curată exclude făţărnicia. Acesta este deci adevăratul discernământ: unirea dintre judecata dreaptă şi intenţia curată.
Prin urmare, toate trebuie făcute în lumina discernământului, ca în Dumnezeu şi sub privirea lui Dumnezeu.

Lasati un raspuns