Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Voi sunteți lumina lumii

Luni, 11 iunie 2012
Din Tratatele la Evanghelia după Matei ale sfântului Cromațiu, episcop

(Trat. 5, 1.3-4: CCL 9, 405-407)

Voi sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată pe munte. Nici nu se aprinde o candelă și se pune sub obroc, ci pe candelabru, ca să lumineze pen­tru toți cei din casă (Mt 5,14-15). Domnul i-a numit pe ucenicii săi sare a pământului, pentru că ei, prin înțelep­ciunea cerească, au dat gust inimilor oamenilor, care rămăseseră fără gust din pricina diavolului. Acum îi numește și lumină a lumii, pentru că ei, luminați de el, care este lumina adevărată și veșnică, au devenit, la rân­dul lor, lumină ce strălucește în întuneric.

El este soarele dreptății. Pe bună dreptate, el îi numeș­te lumină a lumii și pe ucenicii săi, deoarece, prin ei, ca prin niște raze strălucitoare, el a luminat întregul pământ cu lumina adevărului său. Răspândind lumina adevă­rului, ei au îndepărtat întunericul greșelii din ini­mile oamenilor.
Și noi am fost luminați prin intermediul lor, încât am fost transformați din întuneric în lumină, așa cum spune Apostolul: Odinioară erați întuneric, acum, însă, lumi­nă în Domnul; umblați ca niște fii ai luminii (Ef 5,8). De asemenea: Voi nu sunteți fii ai nopții, nici ai întune­ri­cului, ci sunteți fii ai luminii și fii ai zilei (cf. 1Tes 5,5).
Pe bună dreptate ne-a lăsat scris și sfântul Ioan în scri­soarea sa: Dumnezeu este lumină (1In 1,5) și cel care rămâne în Dumnezeu este în lumină, așa cum și el este în lumină. Deci, pentru că ne bucurăm că am fost eli­berați de întunericul greșelii, este logic că, fiind fii ai luminii, trebuie să umblăm mereu în lumină. Pentru aceasta, Apostolul spune: Străluciți ca niște luminători în lumea aceasta, ținând cu tărie cuvântul vieții (cf. Fil 2,15-16).
Dacă nu vom face aceasta, vom ascunde și vom întu­neca prin vălul infidelității noastre, în dauna noas­tră și a celorlalți, acea lumină care strălucește în folosul tutu­ror. De aceea, și acel slujitor care, în loc să ducă la bancă talantul primit pentru a câștiga cerul, a preferat să-l as­cundă, și așa a fost lovit de o pedeapsă meritată.
Acea lumină spirituală, care a fost aprinsă ca să ne folosim de ea pentru mântuirea noastră, trebuie să stră­lucească întotdeauna în noi. Avem la îndemână lumina poruncilor lui Dumnezeu și a harului spiritual, despre care David spune: Porunca ta este făclie pentru pașii mei și lumină pentru cărările mele (cf. Ps 118,105). Despre aceasta vorbește și Solomon când spune: Po­runca legii este ca o făclie (cf. Prov 6,23).
Așadar, nu trebuie să ținem ascunsă această făclie a legii și a credinței. Dimpotrivă, trebuie să o ținem, în Biserică, ridicată ca pe un candelabru, pentru ca ea să fie mântuire pentru mulți și pentru ca noi înșine să ne bucurăm la lumina adevărului și toți credincioșii să fie luminați de ea.

Lasati un raspuns