Din tratatul Despre Rugăciunea domnească, de sfântul Ciprian, episcop martir

(Nr. 11-12: CSEL 3, 274-275)

Cât de mare este milostivirea Domnului, cât de îmbelşugată este bunăvoinţa şi bunătatea sa faţă de noi! El a voit să celebrăm rugăciunea noastră înaintea lui Dumnezeu, să-l invocăm cu numele de Tată şi, după cum Cristos este Fiul lui Dumnezeu, la fel, şi noi să ne numim fii ai lui Dumnezeu! Nimeni dintre noi nu ar îndrăzni să pronunţe acest nume în rugăciune, dacă nu ne-ar fi permis el însuşi să ne rugăm astfel. Aşadar, fraţilor preaiubiţi, să ne amintim şi să ştim că, dacă îi spunem lui Dumnezeu Tată, trebuie să ne comportăm ca fii ai lui Dumnezeu, pentru că, aşa cum noi ne găsim bucuria în Dumnezeu Tatăl, tot aşa, şi el trebuie să-şi găsească bucuria în noi.

Să trăim ca temple ale lui Dumnezeu, ca să se vadă că Dumnezeu locuieşte în noi. Comportamentul nostru să nu fie în contrast cu spiritul, pentru că, din moment ce am început să fim creaturi spirituale şi cereşti, nu trebuie să gândim şi să facem decât lucruri spirituale şi cereşti, căci însuşi Domnul a spus: Pe aceia care mă vor cinsti, şi eu îi voi cinsti; aceia care mă vor dispreţui vor fi dispreţuiţi (1Sam 2,30). Şi fericitul Apostol afirmă într-o scrisoare a sa: Voi nu sunteţi ai voştri, căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ mare. Aşadar, preamăriţi-l pe Dumnezeu în trupul vostru (1Cor 6,20).

După aceasta, spunem: Sfinţească-se numele tău, nu pentru că dorim ca Dumnezeu să fie sfinţit de rugăciunile noastre, ci pentru că îi cerem Domnului ca numele său să fie sfinţit în noi. De altfel, de cine poate să fie sfinţit Dumnezeu, de vreme ce el însuşi este cel care sfinţeşte? El a spus: Fiţi sfinţi, pentru că eu sunt sfânt (Lev 11,45). De aceea, cerem şi implorăm ca noi, care am fost sfinţiţi prin Botez, să perseverăm în ceea ce am început să fim. Şi acest lucru îl cerem în fiecare zi. De fapt, avem nevoie de o sfinţire zilnică. De vreme ce păcătuim în fiecare zi, trebuie să ne purificăm de păcatele noastre printr-o sfinţire neîntreruptă.

Această sfinţire, care ne-a fost dată de milostivirea lui Dumnezeu, Apostolul o proclamă când spune: Nici desfrânaţii, nici idolatrii, nici adulterii, nici cei cu perversiuni sexuale, nici homosexualii, nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici bârfitorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi, dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost justificaţi în numele Domnului Isus Cristos şi în Duhul Dumnezeului nostru (1Cor 6,9-11). Spune că am fost sfinţiţi în numele Domnului Isus Cristos şi în Duhul Dumnezeului nostru. Ne rugăm ca această sfinţire să rămână în noi. Deoarece Domnul şi judecătorul nostru impune celui care a fost vindecat sau înviat de el să nu mai păcătuiască, pentru ca nu cumva să i se întâmple ceva mai rău, să-l rugăm zi şi noapte ca această sfinţenie şi această viaţă, pe care am primit-o de la harul său, să ne fie păstrată cu ajutorul său.