Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Să ne rugăm nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte

Din tratatul Despre Rugăciunea domnească, de sfântul Ciprian, episcop martir

(Nr. 28-30: CSEL 3, 287-289)

Ce este de mirare, fraţilor preaiubiţi, că Dumnezeu ne-a învăţat o astfel de rugăciune, că Învăţătorul nostru a rezumat toate cererile noastre în aceste cuvinte mântuitoare? Acest lucru a fost prezis deja prin profetul Isaia, atunci când, plin de Duhul Sfânt, vorbea despre maiestatea şi bunătatea lui Dumnezeu. Este un cuvânt perfect, spune el, care conţine toată dreptatea, căci, pe întregul pământ, Dumnezeu va face să se audă un cuvânt scurt. Într-adevăr, atunci când Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Cristos, a venit la toţi oamenii, el i-a adunat laolaltă pe cei învăţaţi şi pe cei neştiutori şi le-a dat tuturor, fără deosebire de sex şi vârstă, poruncile mântuirii. A făcut un mare compendiu al poruncilor sale, pentru ca memoria ucenicilor să nu obosească în învăţătura cerească, ci să înveţe imediat ceea ce era necesar pentru credinţa simplă.

Astfel, pentru a învăţa ce este viaţa veşnică, el a rezumat misterul acestei vieţi în aceste cuvinte atât de scurte şi pline de măreţia divină: Iar viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos (In 17,3). La fel, pentru a extrage din Lege şi Profeţi poruncile principale şi fundamentale, a spus: Ascultă, Israele: Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Domn şi: Să-l iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi, iar a doua este asemenea ei: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii (cf. Mc 12,29-31). Şi din nou: Tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei, căci aceasta este Legea şi Profeţii (cf. Mt 7,12).

Dumnezeu ne-a învăţat să ne rugăm nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte. El însuşi era deseori în rugăciune, arătându-ne prin mărturia exemplului său ce trebuie să facem, aşa cum este scris: El a mers într-un loc pustiu şi s-a rugat (Lc 5,16); de asemenea: S-a urcat pe munte el singur ca să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune (cf. Lc 6,12).

Desigur, Domnul nu se ruga şi nu mijlocea pentru sine – ce trebuie să ceară pentru sine un nevinovat? –, ci pentru păcatele noastre. El însuşi declară aceasta atunci când i se adresează lui Petru: Iată, Satana a pretins să vă cearnă ca pe grâu, eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credinţa ta (Lc 22,31-32). După aceasta, îl roagă pe Tatăl pentru toţi, spunând: Nu mă rog numai pentru ei, ci şi pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi (In 17,20-21).

Mare este bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu faţă de mântuirea noastră! El nu s-a mulţumit să ne răscumpere cu sângele său, ci a voit şi să se roage pentru noi. Priviţi care a fost dorinţa sa în timp ce se ruga: ca, după cum Tatăl şi Fiul sunt una, şi noi să rămânem în aceeaşi unitate.

Lasati un raspuns