Din tratatul Despre perfecţiunea creştinului, de sfântul Grigore de Nyssa, episcop
(PG 46, 283-286)

Trei sunt elementele care arată şi deosebesc viaţa creştinului: acţiunea, cuvântul şi gândirea. Primul dintre acestea este gândirea, pe locul al doilea vine cuvântul, care dezvăluie şi arată prin cuvinte ceea ce a fost conceput cu gândirea. După gândire şi cuvânt, vine acţiunea, care traduce în fapte ceea ce a fost gândit.  De aceea, dacă vreun lucru ne duce fie la gândire, fie la vorbire, fie la acţiune, este necesar ca fiecare vorbă, sau faptă, sau gând al nostru să fie îndreptat şi orânduit după acele noţiuni prin care s-a arătat Cristos, în aşa fel încât să nu gândim, nici să nu spunem, nici să nu facem nimic ce ar putea să ne îndepărteze de semnificaţia lor sublimă.

Aşadar, ce altceva ar trebui să facă acela care a fost făcut vrednic de marele nume al lui Cristos, dacă nu să exploreze cu sârguinţă fiecare gând, cuvânt şi acţiune a sa şi să vadă dacă fiecare dintre acestea tinde spre Cristos, sau se îndepărtează de el? În multe feluri se poate face acest examen important. De fapt, tot ceea ce se face, sau se gândeşte, sau se spune, sub impulsul vreunei patimi rele, nu este deloc în acord cu Cristos, ci poartă semnul şi amprenta duşmanului, care amestecă perla preţioasă a inimii cu noroiul dorinţelor urâte, ca să şteargă şi să deformeze strălucirea limpede a perlei.

În schimb, ceea ce este liber şi curat de orice dorinţă urâtă, este, cu siguranţă, îndreptat spre autorul şi principele păcii, care este Cristos. Din el, ca dintr-un izvor curat şi limpede, ţâşnesc şi se revarsă în noi cunoştinţele şi sentimentele inimii noastre, care ne vor duce la asemănarea cu principiul şi originea noastră, asemănare ca cea dintre apa care curge dintr-un izvor şi apa care străluceşte în amforă.

De fapt, puritatea care este în Cristos şi cea care este în inimile noastre este aceeaşi. Dar cea a lui Cristos se identifică cu izvorul, pe când a noastră provine din el şi curge în noi, conducându-ne pe calea frumuseţii şi a onestităţii gândurilor, în aşa fel încât să apară o anumită coerenţă şi armonie între omul interior şi cel exterior, din moment ce gândurile şi sentimentele care provin de la Cristos orânduiesc viaţa şi o conduc în ordine şi în sfinţenie. Aşadar, după părerea mea, în aceasta constă perfecţiunea vieţii creştine: fiind părtaşi la titlurile care desemnează numele lui Cristos, să le exprimăm prin gândirea, cuvântul şi faptele vieţii noastre.