Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Cristian Wagner: În Serbia de nord-est nici clopoatele nu au voie să bată româneşte

Biserica ortodoxă sârbă încalcă drepturile naţionale chiar şi ale românilor decedaţi

Pe 28. Iunie s-a dus la Domnul Slobodan Marcovici- Bâz, unul dintre ultimii lăutari români din Timoc, în vârstă de 80 de ani. Lăutarii timoceni erau muzicieni care, acompaniindu-se la vioară (în graiul timocean „lăuta“),  interpretau cântece lirice şi epice româneşti.

Având în vedere că românii timoceni nu au instituţii care sa le pastreze cultura, aceşti barzi populari sunt literalmente păstratorii identităţii culturale şi naţionale ai acestui popor.  În baladele lor se pot auzi datele legate de originea acestui popor, deoarece conţin faptele şi amintirile  legate de personalităţi importante, cum sunt Ştefan Voda, Mihai Viteazu, Miu Haiducu, Negru Voda, etc.
În baladele sale mitologice sunt păstrate  legendele care dovedesc caracterul cultural romanesc al acestui popor.
Creativitatea sa nu a fost cercetată în mod instituţional, niciodată. Există doar înregistrări făcute de etnologi şi entuziaşi rari…

Unul dintre ultimii lăutari timoceni, Slobodan Bâz, a interpretat şi baladele Meşterul Mănolea şi Mioriţa, in varianta timoceană, dând astfel o dovada clară că aşa zişi „vlahii“  din Serbia de nord-est sunt români, păstrând în cântecele sale memoria vie a istoriei româneşti.

Cu moartea  moşului Slobodan a murit şi o parte a identităţii poporului român.

Maestrul Bâz a fost înmormântat vineri, 29. Iunie, în satul său natal, Slatina Borului. L-au petrecut numeroşi prieteni, familia şi cei care l-au respectat, oamenii care simt şi gândesc româneşte.
Cum se cuvine, l-au petrecut cu cântecul lăutari Ciulineşti, acum deja ultimii lăutari români din Timoc.

Slujba de înmormântare a oficiat-o Preacucernicul părinte protopop Boian Alexandrovici, cu asistenţa preoţilor Antonie Isac, parohul Borului şi Ştefan Şarampoi, preotul Mălainiţi.

Problema porneşte de fapt de aici. Biserica din Slatina, la fel ca şi toate celelalte din Serbia de nord-est, este făcuta din banii şi din munca localnicilor români. Aceasta biserica s trecut sub jurisdicţia Bisericii Ortodoaxe Sârbe  după acelaşi mecanism după care  românilor le-au fost schimbate numele.

Chiar Biserica Ortodoaxă Sârbă, care a decis că români nu mai au voie să se numească Ion, Mihai şi Mircea ci Jovan, Mihajlo şi Milosh, nu permite să bată clopoatele după români decedaţi, cum se cuvine la creştini ortodocşi! Nu lasă nici că să fie băgaţi în biserica pe care au clădit-o cu banii lor, prin munca lor!

Condiţia pentru obţinerea acestor „privilegii“ este ca slujba să fie oficiată de popa sârbesc, în limba veche slavona, pe care nu o înţeleg nici 1 la sută din locuitorii Serbiei, şi, bineînţeles, cu preţul atât de mare încât depăşeşte limitele de bună purtare şi chiar şi minim umanism.

Maestrul Bâz toată viaţa sa le-a transmis oamenilor valorile nemuritoare ale culturii autentice româneşti din Valea Timocului. A fost deci logic să-l conducă la ultimul drum preoţi ai Biserici Româneşti.

Totuşi, bisercia satului a rămas închisă pentru decedatul artist român şi preoţi şi laici care l-au petrecut. Şi nu doar atât- preotul local sârb A INTERZIS SĂ BATĂ CLOPOATELE BISERICII!!
Fiul decedatului i s-a adresat preotului sârb:  „până când va calca Biserica Sârbă drepturile civice chiar şi românilor morţi??“

Aşa. Ultimul lăutar român din Timoc a fost condus spre eternitate mut, fără clopoate, numai cu lacrimi şi cantecul celor care l-au iubit şi l-au respectat.

Ne întrebăm, până când Biserica Ortodoaxă Sârbă va interpreta învaţătura lui Hristos după modul său şovinist? Poate, până nu va fi îngropat şi ultimul român timocean?

Lasati un raspuns