Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Mesaje de dincolo

Am inteles un principiu fundamental: cand gresesti, chiar ireparabil, poti sa pui iubire in locul greselii tale. Si atunci, Dumnezeu iti trimite daruri inimaginabile!
Alina Neagu este autoarea „Revistei Normal despre Paranormal”, un jurnal al experientelor de dincolo de simturi, dar si a blogului despreparanormal.blogspot.com. Alina Neagu – Normal despre Paranormal

Posesoarea unor calitati extrasenzoriale dobandite in urma unei morti clinice – NDE ( Near Death Experience), Alina Neagu a aparut in mai multe emisiuni televizate pentru a impartasi celorlalti din experienta traita de ea. De la un timp insa, Alina a ales calea scrisului pentru a transmite trairile, viziunile si informatiile pe care le percepe mult mai usor si cumva diferit. Alina Neagu incearca prin mesajele sale sa ne introduca in lumea lucrurilor nevazute, pe care nu toti le intelegem, poate, asa cum ar trebui, dar si sa deschida noi perspective asupra ideii de “paranormal”.

In articolul de astazi, Alina ne impartaseste experienta sa aproape de moarte (Near Death Experience):

MESAJE DE DINCOLO

Asa cum bine stiti, experienta definitiva a vietii mele a fost aceea in care ” am murit”, in urma unui avort. In nemasurata SA bunatate, Dumnezeu mi-a mai dat o sansa.

”Acolo si atunci m-am intalnit cu EL. Ametita de durere, zaceam aruncata intr-un carucior cu rotile, pe niste coridoare inguste si intortocheate, undeva la portile infernului. Pentru ca nu aveam absolut niciun ban in buzunar, n-am reusit sa cumpar bunavointa medicilor… Nici macar pe a infirmierelor, care, in loc de o targa mi-au oferit un scaun incomod, de parca cineva isi pusese in gand sa ma tortureze si sa-mi sporesca, cu fiecare secunda, chinul. Nu indraznesc sa acuz pe nimeni, meritam cu varf si indesat totul.

Clipele mi se pareau nesfarsite, durerea trecuse dincolo de limita suportabila. Lesinam in rastimpuri iar in momentele de luciditate nu-mi doream decat sa mor mai repede. Dupa ore intregi de asteptare, intr-un final, am fost dusa in sala de operatie. Mi s-a facut prima doza de anestezic…infectia era atat de mare, incat anestezia nu-si mai facea efectul. A urmat o doza suplimentara, evident, dupa ce mama si-a dat acordul, scris, pentru ca ei sa mi-o poata administra.

Ati simtit vreodata ca va prabusiti de pe o treapta in gol ? cam asta era senzatia..Vocile medicilor ramaneau undeva in spate, iar eu coboram incet si sigur in intuneric. Nu am vazut nicio luminita, iar ’’tunelul’’, daca poate fi numit asa, era un neant intunecos in care ma afundam lent. Prima senzatie a fost de eliberare. Nu mai exista durere, gravitatie sau timp…pluteam in deriva intr-un spatiu amorf, iar la un moment dat, deasupra mea a venit ‘’CINEVA’’. Ii simteam prezenta, dar stiam ca nu am ‘’voie’’ sau ca ‘’nu se cade’’ sa il ‘’privesc’’. Folosesc ghilimelele, pentru ca nu va pot descrie decat cu titlu aproximativ ceea ce simteam.

Intrasem intr-un univers necunoscut, iar instrumentele de care dispune gandirea rationala, nu sunt suficiente pentru a-l explica. Asistata de PREZENTA LUI, am inceput un fel de autoanaliza a intregii mele vieti. Hotarat lucru, nu urmaream un film…Era, mai degraba, ca si cum citeam o carte, al carei personaj principal eram eu insami. Ma aflam, deopotriva, in ipostaza de acuzator si acuzat, un fel de interogatoriu al constiintei mele. De exemplu: ‘’Ai fost un om las!’’ Tot eu, ripostam imediat: ‘’Ba n-am fost!’’ Automat, se ‘’descarcau’’ in ‘’mintea mea ‘’ toate situatiile in care dadusem dovada de lasitate. Si nu erau putine…EL doar ma asista, cu un fel de superioritate blanda, absoluta. Oricat m-as stradui, nu cred ca voi gasi in vreun dictionar cuvintele potrivite pentru a-L descrie, asa cum il simteam.

Nu vreau sa va insir aici suma pacatelor de care ma faceam vinovata. Pedeapsa venea ca o consecinta fireasca, nu se negocia si nu aveam deloc sentimentul ca EL era cel care ma pedepsea. Trebuia sa stau, surghiunita intr-un spatiu atemporal – eu, singuratatea si pacatosul meu suflet. Era ca si cum nu-mi facusem corect temele, fiind nevoita sa reiau de la capat problema, cautand, de aceasta data, solutia cea buna. Retraiam fiecare experienta a scurtei mele vieti, durerea fiind direct proportionala cu sentimentul ca nu facusem ce trebuia.

Imaginati-va cea mai trista zi din viata voastra si ridicati-o la puterea un milion. Este o traire neomeneasca, cu siguranta ma aflam in iad…Daca va puteti proiecta ce inseamna sa ti se descompuna sufletul de durere, inseamna ca sunteti foarte aproape experienta mea. Nu eram suparata pentru pedeapsa pe care trebuia sa o indur singura, o vesnicie toata. Imi parea rau si regretam sincer ca nu ma puteam intoarce sa-mi indrept greselile si sa fiu un suflet mai bun si evoluat…

Atunci EL, a venit din nou…mi-a vorbit fara cuvinte, intr-un limbaj al mintii si al sufletului: ”E frumos, iti place unde ai ajuns?” I-am raspuns ca nu, dar ”Ce pot sa mai fac acum?” M-a ”ridicat” din acea vagauna gri, in care eram osandita sa-mi ispasesc pacatele. M-a lasat sa-I simt caldura, lumina, iubirea… Era reversul: fericirea la puterea un milion…si nu o pot descrie in cuvinte. Ridicandu-ma, mi-a spus ca imi mai da o sansa si ca este ultima…ca ma pot intoarce, voi avea ”un cec in alb” dar, daca voi comite un singur pacat din cele ”grele” care m-au adus acolo, mi le va pune pe toate celelalte la socoteala…

Nu m-as mai fi despartit niciodata de EL…era IUBIREA, ARMONIA, UNIVERSUL. Nu imi lipsea nimic, nu aveam nevoie de nimic…eram pace, liniste, fericire si lumina. Inainte sa ma desprind de el, mi- spus ca imi mai da ”ceva” si ca este ”curios” sa vada cum folosesc eu acel ”ceva”. Desi ma repet, vreau sa fie limpede ca, natura comunicarii mele cu EL era una mental-sufleteasca. Cuvintele folosite de mine pentru a descrie aceasta ”intamplare” se substituie unei traduceri aproximative. Am revenit, cu aceeasi senzatie neplacuta de prabusire in gol de pe o treapta si cu o imensa parere de rau ca ma dezlipisem de EL…”Acolo” nu existau intrebari. ”Acolo” nu existau intrebari. Asistenta care imi schimba perfuzia, mi-a spus foarte sec ca nu mai pot avea niciodata copii. ”Pacat, esti atat de tanara” Eu stiam deja asta…”

Probabil ca acest fragment ii plictiseste pe unii. Il tot reiau pentru aei care nu-l cunosc. Altfel n-ar intelege talcul urmatoarei povestiri. Multa vreme m-am tot indoit de aceast episod. Imi reveneau obsesiv, fragmente din experienta traita:

”Ridicandu-ma, mi-a spus ca imi mai da o sansa si ca este ultima…ca ma pot intoarce, voi avea ”un cec in alb” dar, daca voi comite un singur pacat din cele ”grele” care m-au adus acolo, mi le va pune pe toate celelalte la socoteala…”

Vorbeam cu EL, in special inainte de culcare. Cum as putea sa repet avortul? Eu nu mai pot face copii… Eram gata-gata sa cred ca totul era poate o plasmuire a mintii mele si ca totul ar fi putud fi doar efectul anesteziei. Doar ca…

A doua zi dimineata am cunoscut o femeie. Era insarcinata, divorta…si dorea sa faca avort! Din acel moment, nu m-am mai indoit NICIODATA de prezenta LUI, in umila mea viata. O vara intreaga m-am tot conversat cu acea femeie. Bineinteles ca a renuntat la avort. A nascut un baietel pe care l-am botezat. Lipsurile materiale m-au impiedicat adeseori sa fiu alaturi de el. Spiritual, nu. Il cheama Roman Nicolai si cred ca este un copil cu totul special si ca va avea un destin minunat. Sfantul Nicolae este protectorul meu. Sunt nascuta de SF Nicolae. Mi-ar fi placut sa ma cheme Nicoleta. N-a fost sa fie.

Roman nu este singurul copil la a carui venire pe lume am pus umarul. Dupa un an intreg de rugaciuni si vreo 11 de asteptare, o prietena draga, pe care am incurajat-o neobosit in momentele in care renuntase la ideea ca va avea vreodata copii, a nascut doua gemene…de ziua mea. S-au nascut la sapte luni, in ciuda eforturilor considerabile ale medicilor pentru a se naste la termen).Gemenele s-au incapatanat sa vina pe lume…de ziua mea. Sunt sanatoase si minunate! Frumos cadou mi-a mai facut Dumnezeu! Sau poate ca acesta este felul LUI de a-mi raspunde la indoieli.

Am inteles un principiu fundamental: cand gresesti, chiar ireparabil, poti sa pui iubire in locul greselii tale. Si atunci, Dumnezeu iti trimite daruri inimaginabile!

de ALINA NEAGU, autor Revista “Normal despre paranormal”
Expert Garbo

Lasati un raspuns