Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Biserica, sau adunarea poporului lui Dumnezeu

Din Catehezele sfântului Ciril de Ierusalim, episcop
(Cat. 18, 23-25: PG 33, 1043-1047)

Fără îndoială, Biserica este numită catolică, sau universală, pentru că este răspândită în lumea întreagă, de la un capăt la altul al pământului, şi pentru că învaţă în mod universal şi fără greşeală toate adevărurile care trebuie să ajungă la cunoştinţa oamenilor, fie cele referitoare la lucrurile vizibile şi la cele invizibile, fie cele referitoare la lucrurile cereşti şi la cele pământeşti. Apoi, Biserica este numită catolică şi pentru că supune adevăratului cult întregul neam omenesc: autorităţi şi supuşi, învăţaţi şi ignoranţi. În sfârşit, este catolică pentru că se îngrijeşte şi însănătoşeşte orice fel de păcate săvârşite cu sufletul şi cu trupul. De asemenea, pentru că are toate felurile de virtuţi, oricare ar fi numele lor, în fapte şi vorbe, şi toate felurile de daruri spirituale.

Acest nume de Biserică, sau adunare, este un nume care i se potriveşte foarte bine, deoarece ea îi reuneşte pe toţi şi-i adună în unitate, aşa cum spune Domnul în cartea Leviticului: Convoacă întreaga adunare în faţa intrării cortului întâlnirii (cf. Lev 8,3). Desigur, merită notat că termenul „convoacă” este folosit pentru prima dată în Scriptură chiar în acest pasaj, în care se citeşte că Domnul îl constituie pe Aron ca mare preot. Şi în Deuteronom, Dumnezeu îi spune lui Moise: Convoacă în faţa mea poporul, şi să audă cuvintele mele, ca să înveţe să se teamă de mine (cf. Dt 4,10). Face din nou menţiune la numele de Biserică atunci când, referitor la tablele legii, spune: Pe ele erau scrise toate cuvintele pe care le-a rostit Domnul pentru voi pe munte, în mijlocul focului, în ziua bisericii (cf. Dt 10,4), adică a adunării, ceea ce s-ar spune mai clar: „În ziua în care, chemaţi de Domnul, aţi fost reuniţi”. Şi psalmistul spune: Te voi preamări, Doamne, în adunarea cea mare, în mijlocul unui popor puternic te voi lăuda (Ps 34[35],18).

Mai înainte, psalmistul cântase deja: Binecuvântaţi-l pe Dumnezeu, în adunările voastre, binecuvântaţi-l pe Domnul, voi, cei din seminţiile lui Israel (Ps 67[68],27). Mântuitorul a ridicat dintre neamuri o a doua adunare, sfânta noastră Biserică, a creştinilor, despre care i-a spus lui Petru: Pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui (Mt 16,18).

Căci, după ce a fost respinsă acea Biserică, singura care exista în Iudeea, pe tot pământul se înmulţesc Bisericile lui Cristos, despre care s-a spus în psalmi: Cântaţi Domnului un cântec nou, lauda lui în adunarea credincioşilor (Ps 149,1). Profetul consimte la aceasta, atunci când le spune iudeilor: Nu simt nici o plăcere pentru voi, spune Domnul oştirilor, şi imediat adaugă: Căci de la răsăritul soarelui şi până la apusul lui, numele meu este preamărit printre neamuri (Mal 1,10-11). Despre această sfântă Biserică catolică, Paul îi scrie lui Timotei: Să ştii cum trebuie să te comporţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, coloana şi temelia adevărului (1Tim 3,14).

Lasati un raspuns