Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Biserica, mireasa lui Cristos

Din Catehezele sfântului Ciril de Ierusalim, episcop
(Cat. 18, 26-29: PG 33, 1047-1050)

Biserica „catolică”: acesta este numele propriu al acestei mame sfinte a noastre, a tuturor. Ea este cu adevărat şi mireasa Domnului nostru Isus Cristos, Fiul unul-născut al lui Dumnezeu (de fapt, este scris: Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea (Ef 5,25), şi toate cele ce urmează); ea este şi o figură şi o imagine a Ierusalimului de sus, care este liber şi este mama noastră, a tuturor (cf. Gal 4,6). Ea, care mai înainte era sterilă, acum este mamă a numeroşi copii.

Cea dintâi a fost respinsă, dar în a doua, adică în Biserica catolică, Dumnezeu i-a pus, aşa cum afirmă Paul, mai întâi pe apostoli, în al doilea rând, pe profeţi, în al treilea rând, pe învăţători, apoi cei care au puterea minunilor, apoi carisma vindecărilor, a ajutorării, a conducerii, a limbilor diferite (cf. 1Cor 12,28) şi toate felurile de virtuţi: vreau să spun înţelepciunea şi înţelegerea, temperanţa şi dreptatea, milostivirea şi bunătatea şi răbdarea invincibilă în faţa persecuţiilor.

Această Biserică, prin armele ofensive şi defensive ale dreptăţii, în slavă şi în dispreţ, a cunoscut mai întâi persecuţiile şi opresiunea; ea i-a încoronat pe sfinţii martiri cu coroane împletite din diferitele flori ale suferinţei. Acum, însă, în timp de pace, prin harul lui Dumnezeu, ea primeşte cinstea cuvenită de la regi şi de la oameni de rang înalt, precum şi de la toate categoriile şi grupurile de oameni. În timp ce regii sunt limitaţi în puterea lor de graniţele în care locuiesc popoarele lor, sfânta Biserică catolică este singura care se bucură de o putere nelimitată pe toată faţa pământului. Aşa cum este scris: Dumnezeu a aşezat pacea în ţinutul tău (cf. Ps 147[148],14).

Deoarece, în această sfântă Biserică catolică, suntem instruiţi de poruncile sale şi de legile sale înalte, noi vom avea parte de împărăţia cerurilor şi vom primi ca moştenire viaţa veşnică. Pentru a o dobândi de la Domnul, suportăm orice. Căci scopul care ne este fixat nu constă într-un lucru de nimic, ci este vorba de dobândirea vieţii veşnice, spre aceasta tindem. De aceea, în mărturisirea de credinţă, suntem învăţaţi ca, după articolul: Şi în învierea trupurilor, adică a morţilor, despre care am discutat, să credem şi în viaţa veşnică. Acesta este scopul tuturor eforturilor creştinului.

Aşadar, viaţa reală şi adevărată este Tatăl, care, prin Fiul şi în Duhul Sfânt, revarsă, ca dintr-un izvor, asupra tuturor darurile sale cereşti. Şi, de la bunătatea sa, am primit şi noi, oamenii, promisiunea infailibilă a bunurilor vieţii veşnice.

Lasati un raspuns