Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Noua creaţie

Din Scrisoarea numită a lui Barnaba
(Cap. 5, 1-8; 6, 11-16: Funk 1, 13-15.19-21)

Domnul a acceptat să-şi dea trupul la moarte ca să ni se ierte păcatele şi să fim sfinţiţi prin baia sângelui său. Despre el s-a scris atât pentru Israel, cât şi pentru noi: El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru păcatele noastre; prin rănile lui am fost vindecaţi; a fost condus ca un miel la înjunghiere, ca o oaie fără glas în faţa celor care o tund (cf. Is 53,5-7). Aşadar, trebuie să-i mulţumim Domnului pentru că ne-a arătat cele trecute, ne-a învăţat cu privire la cele prezente şi nu ne-a privat de cunoaşterea celor viitoare. Scriptura spune: Nu degeaba se pun capcane celor care au aripi, adică pe bună dreptate va pieri omul care, cunoscând calea dreptăţii, se întoarce la calea întunericului.

Deci, fraţilor, luaţi seama la aceasta: dacă Domnul a voit să îndure moartea pentru viaţa noastră, el, stăpân al întregii lumi, el, căruia Dumnezeu i-a spus la crearea lumii: Să-l facem pe om după chipul şi asemănarea noastră (Gen 1,26), cum de a îndurat moartea prin mâna oamenilor? Răspund profeţii care au fost luminaţi de carismele sale tocmai pentru a vorbi despre el. El trebuia să apară în trup, şi astfel, să distrugă moartea şi să arate învierea din morţi. Trebuia să accepte să sufere pentru a împlini promisiunile făcute părinţilor. Şi-a pregătit un popor nou şi a arătat deja în timpul vieţii sale că, după învierea finală, va fi judecătorul tuturor. De asemenea, a învăţat Israelul şi a făcut mari semne şi minuni, prin care a dat mărturie despre marea sa iubire.

Prin iertarea păcatelor, Domnul ne-a făcut creaturi noi şi nevinovate, asemenea copiilor. Ne-a dat o demnitate unică atunci când a spus: Să-l facem pe om după chipul şi asemănarea noastră, să stăpânească peste animalele pământului, păsările cerului şi peştii mării (cf. Gen 1,26). Văzând frumuseţea naturii noastre, Domnul a spus: Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. Aceste cuvinte i-au fost adresate Fiului său.

Însă îţi voi arăta cum ne-a vorbit nouă. Referindu-se la a doua creaţie, realizată de el, a spus: Iată, eu fac noi lucrurile din urmă, ca pe cele dintâi. Despre această stare de creatură nouă vorbeşte autorul sacru atunci când afirmă: Intraţi în ţara în care curge lapte şi miere şi luaţi-o în stăpânire (cf. Ex 33,3). Iată, deci, că noi am fost formaţi a doua oară, aşa cum afirmă profetul: Iată, spune Domnul, voi lua din ei (adică din cei pe care îi cunoştea de mai înainte Duhul divin) inima de piatră şi le voi da o inimă de carne (cf. Ez 11,19). Pentru aceasta s-a făcut trup şi a locuit între noi. De atunci, fraţilor, inima noastră a devenit templu sfânt şi locuinţă a Domnului. De asemenea, Domnul spune: Te voi lăuda în adunarea fraţilor mei şi-ţi voi cânta în mijlocul adunării sfinţilor (cf. Ps 21[22],23). Aşadar, noi suntem cei pe care i-a introdus în ţara promisă.

Lasati un raspuns