Din invataturile Parintelui Arsenie Boca: “Omul. Zidire de mare preţ”
“Dacă armonia paradisiacă a lumii primordiale e opera lui Dumnezeu prin Cuvântul, răul care înveninează lumea îşi are izvorul în păcatul primului om. O piatră a căzut în lac; dar căderea ei nu priveşte numai piatra, ci se repercutează asupra lacului întreg, pe care îl tulbură până la maluri. În noua situaţie a căderii din armonia paradisiacă, omul suferă.
El constată în propriile mădulare răul, durerea, moartea. Şi le constată în toată lumea înconjurătoare. Păcatul lui se răsfrânge asupra lumii întregi şi lumea întreagă suferă împreună cu el. Fiindcă omul ca microcosmos, cu alte cuvinte ca rezumat al stihiilor din care e alcătuită lumea, face ca răul din el să se repercuteze asupra lumii din afară. Istoria omenirii căzute e în cea mai mare parte istoria păcatului în desfăşurare.
Apare imaginea răsturnată în dezordine a Paradisului legendar. Două sentimente puternice sporesc tristeţea şi durerea omului căzut: sentimental rămânerii pe dinafară din armonia superioară a lumii spirituale şi refuzul de a accepta integral condiţia de mizerie în care îşi ispăşeşte pedeapsa.
Întruparea Mântuitorului şi ispăşirea păcatului omenesc prin crucificare deschid din nou poarta Paradisului spiritual. Prin Logos s-a creat armonia primordială a lumii, prin Logosul întrupat se va restabili Creştinismul ca a doua creaţie a lumii. Organul prin care se revarsă din nou în viaţă energiile harului dumnezeiesc e Biserica. Uşa ei e poarta redeschisă a Paradisului.”
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.
O selectie de text de Irina Coşoveanu
