Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Iubirea este tare ca moartea

Din Tratatele sfântului Balduin de Canterbury, episcop
(Trat. 10: PL 204, 513-514.516)

Puternică este moartea, care poate să ne lipsească de darul vieţii. Puternică este iubirea, care poate să ne conducă la o folosire mai bună a vieţii. Puternică este moartea, care este în stare să ne dezbrace de haina acestui trup. Puternică este iubirea, care este în stare să smulgă morţii rămăşiţele noastre pământeşti şi să ni le dea înapoi.

Puternică este moartea, căreia nici un om nu este în stare să-i reziste. Puternică este iubirea, care triumfă asupra morţii, îi retează boldul, îi stinge puterea, îi zădărniceşte victoria. Va veni timpul când va fi insultată, când se va putea spune: Unde este, moarte, ghimpele tău? Unde este, moarte, puterea ta? (cf. Os 13,14; 1Cor 15,55).

Iubirea este tare ca moartea (Ct 8,6), căci moartea morţii este iubirea lui Cristos. De aceea, el spune: Moarte, eu voi fi moartea ta; eu voi fi sfârşitul tău, iadule (cf. Os 13,14). Iubirea pe care o avem faţă de Cristos este şi ea tare ca moartea, pentru că trebuie să fie un fel de moarte, deoarece este distrugere a vieţii vechi, abandonare a viciilor şi părăsire a faptelor moarte.

Iubirea aceasta să fie un fel de răsplată dată lui Cristos, chiar dacă trebuie să admitem că ea va fi întotdeauna necorespunzătoare în comparaţie cu iubirea sa faţă de noi şi ca o imagine deformată a ei. Căci el ne-a iubit mai întâi (cf. 1In 4,10) şi cu exemplul iubirii sale a devenit pentru noi ca o chemare, ca să devenim asemenea cu chipul său, să ne dezbrăcăm de omul pământesc şi să ne îmbrăcăm cu omul ceresc. După cum am fost iubiţi, aşa trebuie să-l iubim şi noi. În acest sens, ne-a lăsat exemplu, ca să călcăm pe urmele sale (cf. 1Pt 2,21).

Pentru aceasta, el spune: Pune-mă ca pe o pecete pe inima ta (Ct 8,6). Ca şi cum ar spune: „Iubeşte-mă aşa cum te iubesc eu. Să mă ai în mintea ta, în amintirile tale, în dorinţele tale, în suspinele tale, în plângerile tale, în gemetele tale. Omule, nu uita că tot ceea ce eşti vine de la mine. Aminteşte-ţi că te-am preferat dintre toate creaturile, la ce demnitate te-am înălţat, că te-am încoronat cu mărire şi cinste, că te-am făcut cu puţin mai mic decât pe îngeri şi am pus toate sub picioarele tale (cf. Ps 8,6-7). Aminteşte-ţi nu numai de ceea ce ţi-am dăruit, dar şi ce suferinţe mari şi nemeritate am îndurat pentru tine. Numai atunci vei putea înţelege cât de nedrept eşti, dacă nu mă iubeşti. Cine te iubeşte cum te iubesc eu? Cine te-a creat, dacă nu eu? Cine te-a răscumpărat, dacă nu eu?”

Doamne, îndepărtează de la mine această inimă de piatră. Smulge-mi această inimă împietrită. Distruge această inimă netăiată împrejur. Dă-mi o inimă nouă, o inimă de carne, o inimă curată! Tu, purificator de inimi şi iubitor de inimi curate, ia în stăpânire inima mea, fă-o locuinţă a ta. Îmbrăţişeaz-o şi mulţumeşte-o. Fii tu mai înalt decât orice înălţime a mea, mai interior decât orice intimitate a mea. Tu, exemplu al oricărei frumuseţi şi model al oricărei sfinţenii, sculptează inima mea conform chipului tău; sculpteaz-o cu ciocanul milostivirii tale, Dumnezeul inimii mele şi moştenirea mea, Dumnezeule, fericirea mea veşnică (cf. Ps 72[73],26). Amin.

Lasati un raspuns