Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Îi voi elibera din strâmtorările lor

Din tratatul Despre întruparea Domnului al lui Teodoret din Cir, episcop
(Nr. 26-27: PG 75, 1466-1467)

Isus merge în mod spontan spre acele suferinţe care au fost prezise în privinţa sa; el le prevestise des ucenicilor săi; ba chiar îi reproşase lui Petru că nu primea de bunăvoie vestirea lor şi arătase că mântuirea lumii trebuia să se realizeze prin ele. Pentru aceasta s-a oferit pe sine celor care veneau să-l prindă: Eu sunt cel pe care-l căutaţi (cf. In 18,5). El, acuzat fiind, nu a răspuns, şi putând să se ascundă, n-a voit s-o facă, deşi, de mai multe ori, în alte circumstanţe, s-a îndepărtat când îi întindeau curse.

De asemenea, a plâns asupra Ierusalimului care, prin necredinţa sa, îi aducea moartea şi a prezis distrugerea templului, deşi era atât de renumit. A îndurat să fie lovit peste cap de un om de două ori josnic. A fost pălmuit, scuipat, batjocorit, torturat, biciuit şi, în sfârşit, pironit pe cruce. A acceptat ca tovarăşi de suferinţă tâlhari, de o parte şi de alta, şi a fost considerat asemenea ucigaşilor şi ticăloşilor. A primit oţet şi fiere dintr-o viţă rea şi a fost încoronat cu spini în loc de mlădiţe de vie şi ciorchini de struguri. Îmbrăcat cu o haină de purpură, a devenit un rege de batjocorit şi a fost lovit cu o trestie. Coasta sa a fost străpunsă de suliţă. În sfârşit, a fost pus în mormânt.

A voit să sufere toate acestea pentru mântuirea noastră. Pentru că cei care se lăsaseră dominaţi de păcat au fost supuşi pedepselor păcatului, el, imun în sine de orice păcat, după ce a parcurs tot drumul dreptăţii, s-a supus torturii păcătoşilor, distrugând prin crucea sa decretul vechiului blestem. Paul spune: Cristos ne-a răscumpărat de blestemul legii, devenind el însuşi blestem pentru noi, după cum stă scris: Blestemat cel care atârnă de lemn (Gal 3,13; cf. Dt 21,23), şi prin coroana de spini a pus capăt pedepselor lui Adam, acele pedepse care i-au fost vestite după păcat: Blestemat să fie pământul din cauza ta: spini şi pălămidă să producă pentru tine (cf. Gen 3,17-18). Prin fiere, el a adunat în sine toată amărăciunea şi pedepsele vieţii muritoare şi suferinţele oamenilor. Prin oţet, şi-a imputat sieşi pervertirea oamenilor şi le-a adus întoarcerea la condiţii mai bune. Prin purpură, a simbolizat împărăţia, prin trestie, a arătat slăbiciunea şi neputinţa puterii diavolului, prinpalmă, a arătat eliberarea noastră, luând tot asupra sa pedepsele, mustrările şi loviturile care ni se datorau.

Din coasta străpunsă nu a apărut, ca din cea a lui Adam, femeia care, prin păcatul său, a generat moartea, ci a ţâşnit izvorul vieţii, care dă viaţă lumii prin două râuri. Unul ne reînnoieşte în baptisteriu şi ne dă o viaţă nemuritoare. Celălalt este pentru a ne hrăni după naşterea noastră, chiar la masa dumnezeiască, aşa cum face laptele care-i susţine pe copii şi-i face să crească.

Lasati un raspuns