Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Prin rugăciune omul se uneşte cu Dumnezeu şi prin postire se smereşte

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit pe 12 august 2012 în Paraclisul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Reşedinţa Patriarhală, a explicat semnificaţiile Pericopei Evanghelice a Duminicii a X-a după Rusalii, de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul al XVII-lea, versetele de la 14 la 23, care face referire la Vindecarea lunaticului.

Astfel, Preafericirea Sa a arătat importanţa rugăciunii săvârşită pentru cei aflaţi în suferinţă.

„Evanghelia ne arată că pentru vindecarea de demoni este nevoie de credinţă puternică, de rugăciune stăruitoare şi de postire jertfelnică. Vedem cât de importantă este şi credinţa părinţilor şi credinţa celor care au în case un om suferind. Cât de importantă este rugăciunea altora pentru cei bolnavi, mai ales când aceştia nu pot să se mai roage, nu se roagă suficient sau nu ştiu să se roage aşa cum trebuie. Numai prin rugăciune şi prin post credinţa devine credinţă vie ca legătură a omului cu Dumnezeu. Fără rugăciune şi fără postire credinţa rămâne doar o convingere intelectuală şi anume, că Dumnezeu există undeva în Ceruri, e bun, iertător, dar nu cultivăm suficient legătura vie cu El prin rugăciune şi prin postire”.

Adesea, necredinţa îi face pe oameni să piardă simţul compasiunii şi al comuniunii

Patriarhul României a mai precizat: „Vedem că deşi Mântuitorul Iisus Hristos este supărat când constată necredinţă sau puţină credinţă totuşi El este milostiv faţă de cei ce suferă. A certat poporul necredincios şi îndărătnic care deşi văzuse adesea minuni totuşi nu credea suficient în puterea dumnezeiască a Mântuitorului Iisus Hristos. Adesea, necredinţa îi face pe oameni să piardă simţul compasiunii şi al comuniunii. Adică, nu mai sunt sensibili la suferinţa altora, sunt nepăsători faţă de suferinţa celor din jur şi pierd şi simţul comuniunii în sensul că nu se mai roagă împreună cu cei ce se roagă pentru vindecarea celor suferinzi. Mântuitorul constată puţină credinţă, dar multă suferinţă în cei bolnavi. Mustră pentru necredinţă sau nepăsare duhovnicească spre îndreptare spirituală, dar în acelaşi timp rămâne milostiv faţă de cei suferinzi chiar dacă mustră pe cei din jurul celor suferinzi pentru necredinţa lor sau insuficienta lor credinţă”.

Prin rugăciune omul se uneşte cu Dumnezeu şi prin postire se smereşte

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a evidenţiat rolul rugăciunii şi al postului în alungarea duhurilor rele afirmând că „Mântuitorul ne descoperă în Evanghelia de astăzi şi faptul că există mai multe feluri de demoni, unii mai răi decât alţii. Şi anume, El zice neamul acesta de demoni, adică acest fel de demoni chinuitor de oameni care pun stăpânire pe oameni indiferent de vârstă. Acesta nu iese decât cu rugăciune şi cu post. De ce neamul acesta de demoni chinuitor de oameni nu iese decât cu rugăciune şi cu post? Pentru că prin rugăciune omul se uneşte cu Dumnezeu şi prin postire se smereşte. Şi când omul se uneşte cu Dumnezeu prin rugăciune şi se află în stare de smerenie atunci el se goleşte de sine însuşi, de egoismul vieţii sale şi se umple de prezenţa harului lui Dumnezeu, se umple de sfinţenie. Şi numai în faţa sfinţeniei lui Dumnezeu prezentă în om prin rugăciune şi post demonii se înfricoşează, se tem. Demonii nu se tem de cuvintele aspre sau de cuvinte frumoase, ci se tem doar de prezenţa Duhului Sfânt în omul credincios. Mântuitorul arată că este nevoie ca omul să se unească cu Dumnezeu ca să poată birui duhurile rele. Omul unit cu Dumnezeu prin rugăciune şi prin post devine un om purtător de Duhul Sfânt şi numai Duhul Sfânt alungă duhurile rele pentru că sfinţenia şi lumina Duhului Sfânt alungă răutatea, necurăţia duhurilor rele şi de aceea ele se mai numesc şi duhuri necurate, nedrepte, pervertite, întunecate, înşelătoare, chinuitoare, duplicitare”.

Dacă omul nu se înduhovniceşte prin lucrarea Duhului Sfânt atunci el se înrăieşte

„Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos cunoaşte atât natura umană care poate primi în ea pe Duhul Sfânt cât şi natura umană care din necredinţă şi neglijenţă devine pradă a duhurilor rele. Este vorba de un război duhovnicesc care se arată în faptul că omul nu poate rămâne în stare de neutralitate. Dacă omul nu se înduhovniceşte prin lucrarea Duhului Sfânt atunci el se înrăieşte, se înrăutăţeşte prin influenţa duhurilor rele asupra lui care adesea lucrează prin patimi, prin cuvinte rele, prin gânduri necurate şi prin fapte distrugătoare de comuniune şi vătămătoare pentru viaţa celor din jur”, a mai spus Preafericirea Sa.

Rugăciunea Bisericii întregi este rugăciunea cea mai puternică

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai arătat şi faptul că rugăciunea comunităţii are o putere deosebită pentru cei aflaţi în suferinţă: „Remarcăm şi faptul că Mântuitorul Iisus Hristos în Evanghelia de astăzi mustră atât poporul necredincios în public cât şi în particular mai deoparte credinţa insuficientă sau puţina credinţă a ucenicilor. Prin aceasta arată că El păstrează o înţelepciune părintească în orice moment al vieţii şi anume, nu mustră pe tatăl copilului ca şi când ar fi necredincios, ci mustră poporul întreg pentru că nu e suficient să se roage un singur om pentru vindecare, trebuie şi comunitatea din jur să se roage pentru alungarea duhurilor rele. De aceea, rugăciunea Bisericii întregi este rugăciunea cea mai puternică. Desigur, fiecare ne rugăm şi în mod particular acasă, dar rugăciunea întregului popor credincios este o forţă mare şi majoritatea rugăciunilor Bisericii noastre sunt publice, sunt rugăciuni ale comunităţii. Anul acesta este Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor. Există o mulţime de boli care sunt fie sufleteşti fie trupeşti, dar prin Sfânta Taină a Spovedaniei şi prin Taina Sfântului Maslu se caută mai întâi vindecarea de păcate urmată de vindecarea de boli trupeşti pentru că foarte adesea bolile trupeşti sunt rezultatul bolilor sufleteşti. Cea mai mare boală sufletească este păcatul, aşa cum spun Sfinţii Părinţi de la Sinodul al VI-lea Ecumenic, păcatul este o boală a sufletului şi nu este o simplă încălcare a legii”.

Să suferim împreună cu cei care suferă

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în continuarea cuvântului Său, a mai subliniat faptul că Biserica este aproape de cei bolnavi: „Evanghelia de astăzi ne îndeamnă să fim compătimitori, să suferim împreună cu cei care suferă. Să ne rugăm pentru ei, să ajutăm familiile care au copii bolnavi, să încurajăm pe cei care îngrijesc de bolnavi fie în spitale fie în case particulare, fie în centre de sănătate. De aceea, Biserica a creat mai multe feluri de unităţi medicale în care rugăciunea se uneşte cu ştiinţa medicală. Aproape în toate spitalele avem capele sau paraclise pentru ca preotul să se roage pentru bolnavi şi să îndemne pe bolnavi şi pe cei apropiaţi ai lor să însoţească tratamentul medical cu rugăciunea. Rugăciunea poate ajuta, lumina, inspira şi pe medici să găsească cea mai bună soluţie pentru vindecare, cea mai bună metodă, cel mai bun tratament. Deci, avem nevoie ca să însoţim rugăciunea şi postul în toate stăruinţele, toate încercările de vindecare a bolnavilor. Şi chiar dacă nu se vindecă imediat în mod miraculos, în mod minunat de boala trupească de mare folos este rugăciunea unită cu postul pentru vindecarea sufletului, pentru refacerea legăturii de iubire smerită a omului cu Dumnezeu pentru mântuirea lui. Cei care nu se vindecă de boli devenite incurabile, dar se roagă şi se roagă împreună cu Biserica şi Biserica împreună cu ei aceştia se află pe calea însănătoşirii pentru dobândirea mântuirii vieţii veşnice sau a unirii omului cu Dumnezeu, izvorul vieţii veşnice”.

Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a XI-a după Rusalii.

Lasati un raspuns