Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Dumnezeule, cine este asemenea ţie, care să îndepărteze păcatele?

Din cuvântarea Despre Botez a sfântului Pacian, episcop
(Nr. 6-7: PL 13, 1093-1094)

După cum am purtat chipul omului pământesc, tot aşa vom purta şi chipul celui ceresc; deoarece primul om, luat din pământ, este pământesc, al doilea om, luat din cer, este ceresc
(cf. 1Cor 15,47-49). Preaiubiţilor, comportându-ne astfel, nu vom mai muri. Chiar dacă acest trup va fi pradă putrezirii, noi vom trăi în Cristos, aşa cum el însuşi a spus: Cine crede în mine, chiar dacă moare, va trăi (In 11,25).

Aşadar, suntem siguri, după cuvântul Domnului, că Abraham, Isaac, Iacob şi toţi sfinţii lui Dumnezeu trăiesc. Domnul a spus despre aceştia: Toţi trăiesc, pentru că acela care este Dumnezeul lor este Dumnezeul celor vii, nu al celor morţi (cf. Mt 22,32). Vorbind despre sine, Apostolul afirmă: Pentru mine, a trăi este Cristos şi a muri este un câştig: doresc să mă despart de viaţa aceasta şi să fiu cu Cristos (cf. Fil 1,21.23). De asemenea: Cât timp locuim în trup, suntem în exil, departe de Domnul, umblăm în credinţă, încă nu vedem (2Cor 5,6). Aceasta este credinţa noastră, fraţilor preaiubiţi. De altfel, dacă ne punem speranţa numai în lumea aceasta, suntem de compătimit mai mult decât toţi oamenii (cf. 1Cor 15,19). Viaţa noastră materială, aşa cum puteţi să observaţi şi singuri, are aceeaşi durată ca aceea a fiarelor, a animalelor, a păsărilor, ba chiar e mai scurtă. În schimb, propriu omului este de a obţine ceea ce Cristos a dat prin Duhul său, viaţa veşnică, cu condiţia să nu mai păcătuim. După cum moartea vine prin păcat, tot aşa, noi suntem eliberaţi de moarte prin sfinţenie; viaţa se pierde prin nelegiuiri şi este mântuită prin virtute. Răsplata păcatului este moartea, în timp ce harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică, prin Cristos Isus, Domnul nostru (Rom 6,23).

El este, el este cel care ne-a răscumpărat, iertându-ne, aşa cum spune Apostolul, toate păcatele noastre şi anulând documentul scris al datoriei noastre, ale cărui condiţii ne erau nefavorabile. El l-a distrus, pironindu-l pe cruce. Dezbrăcându-se de trup, a despuiat de puterea lor principatele şi puterile, le-a făcut de râsul lumii şi a triumfat asupra lor (cf. Col 2,13-15). I-a eliberat pe cei care erau legaţi în lanţuri şi a sfărâmat lanţurile lor, aşa cum a profeţit David: Domnul ridică pe cei împovăraţi, Domnul eliberează pe cei închişi, Domnul luminează pe cei orbi (cf. Ps 145[146],7-8). De asemenea: Tu ai sfărâmat lanţurile mele. Ţie îţi voi aduce jertfă de laudă (Ps 115[116B],16-17). Aşadar, am fost dezlegaţi de lanţurile noastre atunci când, prin sacramentul Botezului, ne-am adunat sub stindardul Domnului, eliberaţi prin sângele lui Cristos şi în numele lui.

De aceea, preaiubiţilor, să ne amintim că suntem spălaţi o singură dată; o singură dată suntem eliberaţi şi o singură dată intrăm în împărăţia veşnică. O singură dată sunt fericiţi cei cărora le sunt iertate greşelile, cărora li s-au acoperit păcatele (cf. Ps 31[32],1). Ţineţi strâns ceea ce aţi primit, păstraţi cu bucurie; să nu mai păcătuiţi! Păstraţi-vă curaţi şi nepătaţi pentru ziua Domnului.

Lasati un raspuns