Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Sarea pământului şi lumina lumii

Din Omiliile asupra Evangheliei după Matei ale sfântului Ioan Crisostomul, episcop
(Omil. 15, 6.7: PG 57, 231-232)

Voi sunteţi sarea pământului
(Mt 5,13). Vă este încredinţată slujirea cuvântului, spune Cristos, nu pentru voi, ci pentru întreaga lume. Nu vă trimit la două, sau la zece, sau la douăzeci de oraşe sau la un popor în mod deosebit, ca în timpul profeţilor, ci vă trimit la tot pământul, la mare, la întreaga lume, la această lume aşa de stricată. Spunând: Voi sunteţi sarea pământului, el lasă să se înţeleagă că omul este denaturat şi stricat de păcate. Pentru aceasta, el cere de la ai săi acele virtuţi care sunt mai necesare şi folositoare pentru a-i mântui pe alţii. Un om blând, umil, milostiv şi drept nu ţine ascunse în sine asemenea virtuţi, ci face în aşa fel încât aceste izvoare atât de bune să ţâşnească în folosul altora. De asemenea, cel care are inima curată, cel care iubeşte pacea şi suferă pentru adevăr îşi dedică viaţa pentru binele tuturor.

Să nu credeţi, pare să spună, că sunteţi chemaţi la lupte mici şi la îndeplinirea unor opere de mică importanţă. Nu. Voi sunteţi sarea pământului. De ce le-a dat această prerogativă? Oare ca să însănătoşească ceea ce se stricase? Desigur, nu. Sarea nu salvează ceea ce este putred. Apostolii nu au făcut acest lucru. Mai întâi, Dumnezeu a reînnoit inimile şi le-a eliberat de stricăciune, apoi le-a încredinţat apostolilor, şi atunci ei au devenit cu adevărat sare a pământului, menţinând şi păstrând oamenii în viaţa cea nouă, primită de la Domnul. Eliberarea oamenilor de stricăciunea păcatului este lucrarea lui Cristos, dar datoria de a împiedica recăderea în starea anterioară de mizerie revine grijii şi eforturilor apostolilor.

Vedeţi apoi cum arată că ei sunt mai buni decât profeţii. Nu spune că sunt învăţători numai ai Palestinei, ci ai lumii întregi. Deci, nu fiţi uimiţi, pare să continue Isus, dacă atenţia mea se fixează cu preferinţă asupra voastră şi dacă vă chem să înfruntaţi greutăţi aşa de mari. Luaţi aminte la câte şi care sunt oraşele, popoarele şi neamurile la care vă trimit. De aceea, vreau să nu vă limitaţi să fiţi sfinţi pentru voi înşivă, ci să-i faceţi pe alţii asemenea vouă. Fără aceasta, nu vă veţi fi suficienţi nici vouă înşivă.

Pentru ceilalţi, care sunt în greşeală, convertirea va fi posibilă prin voi; dar dacă veţi cădea voi, îi veţi trage şi pe ceilalţi după voi, în ruină. Cu cât sunt mai importante datoriile ce v-au fost încredinţate, cu atât mai mare angajare vă trebuie. Pentru aceasta, Isus afirmă: Dacă sarea şi-ar pierde gustul, cu ce se va mai săra? Nu este bună decât să fie aruncată şi călcată în picioare de oameni (Mt 5,13).

Pentru ca apoi, auzind fraza: Când vă vor insulta, vă vor prigoni şi vor spune tot ce-i rău împotriva voastră (Mt 5,11), să nu se teamă, pare că vrea să spună: „Dacă nu veţi fi pregătiţi pentru încercări, degeaba aţi fost aleşi. Astfel, blestemele vor da mărturie despre slăbiciunea voastră. Dacă, de teama chinurilor, nu veţi arăta tot curajul ce vi se potriveşte, veţi îndura suferinţe mai rele, veţi avea faimă rea şi veţi fi pentru toţi obiect de batjocură. Aceasta înseamnă a fi călcat în picioare”.

Imediat după aceea, trece la o altă asemănare mai sublimă: Voi sunteţi lumina lumii (Mt 5,14-15). Din nou spune a lumii, nu a unui singur popor sau a douăzeci de oraşe, ci a întregului univers: lumină inteligibilă, mai strălucitoare decât razele de soare. Mai întâi vorbeşte despre sare şi apoi despre lumină pentru a arăta lucrarea unui cuvânt aspru şi a unei învăţături sublime şi luminoase. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte, nici nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc (Mt  5,15). Prin aceste cuvinte, îi stimulează încă o dată ca să vegheze asupra conduitei lor, amintindu-le că sunt expuşi ochilor tuturor oamenilor şi că umblă în faţa privirii întregului pământ.

Lasati un raspuns