Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela se va mântui

Din Predicile sfântului Augustin, episcop

(Pred. Caillau-Saint-Yves 2, 92: PLS 2, 441-442)

De fiecare dată când suportăm nelinişti şi necazuri, acestea constituie pentru noi un avertisment şi, în acelaşi timp, un mijloc pentru a ne corecta. Nici Scriptura nu ne promite pace, siguranţă şi linişte; ba chiar Evanghelia nu ne ascunde necazurile, neliniştile şi scandalurile. Însă asigură că cine va rămâne statornic până la sfârşit acela va fi mântuit (Mt 10,22). De la primul om nu am avut nici un bine, ba chiar am moştenit moartea şi blestemul, de care Cristos trebuia să ne elibereze.

De aceea, să nu ne plângem şi să nu murmurăm, fraţilor. Ne pune în gardă şi Apostolul, spunând: Unii dintre ei au murmurat şi au fost nimiciţi de şerpi (cf. 1Cor 10,10). Fraţilor, ce fel de suferinţe noi şi neobişnuite îndură neamul omenesc în timpurile noastre, pe care să nu le fi îndurat părinţii noştri? Putem noi afirma că îndurăm aşa de mult şi atâtea necazuri pe care ei au trebuit să le îndure? Şi totuşi, vei găsi oameni care se plâng de timpurile lor, convinşi că numai timpurile trecute au fost frumoase. Dar să fim siguri că, dacă aceştia ar putea să ajungă în perioada strămoşilor, tot s-ar plânge. Dacă tu consideri bune acele timpuri care au fost, este tocmai pentru că acele timpuri nu sunt ale tale.

Din moment ce eşti liber de blestem, din moment ce ai deja credinţă în Fiul lui Dumnezeu, din moment ce deja ai fost iniţiat şi instruit în Sfintele Scripturi, nu văd cum poţi să mai gândeşti că Adam a avut parte de timpuri mai bune. Şi părinţii tăi au purtat moştenirea lui Adam. Chiar lui Adam i s-a spus: În sudoarea feţei tale vei mânca pâinea şi vei munci pământul din care ai fost luat; spini şi mărăcini îţi va produce (cf. Gen 3,19.18). Iată ce a meritat, ce a primit, iată ce i-a impus judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu. Deci pentru ce mai crezi că timpurile trecute au fost mai bune decât ale tale? Ia bine aminte că de la primul Adam şi până la omul de astăzi nu se întâlneşte altceva decât muncă, sudoare, spini şi mărăcini. Oare a venit potopul asupra noastră? Au venit asupra noastră timpuri aşa de grele de foamete şi de războaie, ca odinioară, aşa încât să justifice plângerea noastră împotriva lui Dumnezeu din cauza timpului prezent?

Gândiţi-vă, deci, ce fel de timpuri erau acelea. Auzind sau citind istoria acelor fapte, oare nu am rămas îngroziţi? De aceea, avem mai curând motiv să ne bucurăm decât să ne plângem de timpurile noastre.

Lasati un raspuns