Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

O mlădiţă va odrăsli din rădăcina lui Iese

Din tratatul Salutarea îngerească al sfântului Balduin de Canterbury, episcop
(Trat. 7: PL 204, 477-478)

La cuvintele îngerului, cu care în fiecare zi o salutăm cu evlavie pe preasfânta Fecioară, obişnuim să adăugăm: Şi binecuvântat este rodul trupului tău. Aceste cuvinte de încheiere sunt cele pe care le-a rostit Elisabeta ca răspuns la salutul Fecioarei. Ea, preluând sfârşitul salutului îngerului, a continuat: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău (Lc 1,42). Acesta este rodul despre care vorbeşte Isaia: În ziua aceea, mlădiţa Domnului va creşte în cinste şi slavă şi rodul pământului va fi mărinimie (Is 4,2). Cine este acest rod, dacă nu Sfântul lui Israel, care, la rândul său, este urmaş al lui Abraham, germen al Domnului şi mlădiţă a rădăcinii lui Iese, rod al vieţii la care am fost părtaşi?

Cu adevărat binecuvântat în sămânţă şi binecuvântat în germen, binecuvântat în floare, binecuvântat în dar, în sfârşit, binecuvântat în mulţumire şi în laudă. Cristos, sămânţa lui Abraham, după trup s-a născut din David.

Între oameni numai el este desăvârşit în tot binele. Duhul i s-a dat fără măsură, ca să poată îndeplini singur toată dreptatea. Dreptatea sa era suficientă pentru toate popoarele, după cum este scris: După cum pământul îşi dă rodul său şi după cum o grădină face să răsară seminţele, tot aşa, Domnul Dumnezeu va face să răsară dreptatea şi lauda înaintea tuturor popoarelor (Is 61,11). Acesta este germenul dreptăţii, pe care floarea gloriei îl înfrumuseţează după ce a fost îmbogăţită cu binecuvântare. Dar cu câtă glorie? Atât de sublimă cât se poate gândi, ba chiar mai sublimă decât se poate gândi. De fapt, o mlădiţă creşte din rădăcina lui Iese. Până unde? Până la maximum, deoarece Isus Cristos este în gloria lui Dumnezeu Tatăl (cf. Fil 2,11). Mărinimia sa a fost înălţată mai presus de ceruri, pentru ca germenul Domnului să fie ca ornament şi ca glorie, iar rodul pământului să fie sublim.

Dar ce rod putem aştepta de la acest rod? Care, dacă nu cel al binecuvântării de la rodul binecuvântat? De fapt, din această sămânţă, germen, floare, provine rodul binecuvântării. Şi a ajuns până la noi. Într-un prim moment, aproape în formă de sămânţă prin harul iertării; apoi, ca şi cum ar fi în germen, prin creşterea dreptăţii; în sfârşit, ca o floare prin speranţă şi prin dobândirea slavei. Binecuvântat de Dumnezeu şi în Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie preamărit în el. Binecuvântat şi pentru noi, pentru că, binecuvântaţi de el, suntem preamăriţi în el. Prin promisiunea făcută lui Abraham, Dumnezeu i-a dat binecuvântarea tuturor neamurilor.

Lasati un raspuns