Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Cui îi este sete, să vină la mine şi să bea

Din Instrucţiunile sfântului Columban, abate

(Instr. 13, Cristos, izvorul vieţii, 1-2: Opera, Dublin 1957, 116-118)

Fraţilor preaiubiţi, ascultaţi cu atenţie. Ceea ce vă voi spune este necesar spre binele vostru. Sunt adevăruri care vor potoli setea sufletului vostru. Vă voi vorbi despre nesecatul izvor divin. Însă, oricât de ciudat ar părea, vă voi spune: nu vă veţi stinge niciodată setea. Astfel, veţi putea să continuaţi să beţi din izvorul vieţii, fără a înceta vreodată să-l doriţi. Însuşi izvorul, fântâna apei vii, vă cheamă la sine şi vă spune: Cui îi este sete, să vină la mine şi să bea (In 7,37).

Trebuie să înţelegeţi bine ceea ce trebuie băut. Să vă spună însuşi profetul Ieremia, să vă spună chiar izvorul: M-au părăsit pe mine, izvorul de apă vie, spune Domnul (Ier 2,13). Aşadar, însuşi Domnul, Dumnezeul nostru, Isus Cristos, este acest izvor de viaţă care ne invită la el ca să bem din el. Bea din el cel care îl iubeşte. Bea din el cel care se adapă din cuvântul lui Dumnezeu, cel care-l iubeşte cu ardoare şi cu dorinţă vie. Bea din el cel care arde de iubire pentru înţelepciune.

Vedeţi de unde vine acest izvor; pentru că cel care este pâine este şi izvor, adică Fiul unic, Dumnezeul nostru, Cristos Domnul, de care trebuie să ne fie foame mereu. Este adevărat că, iubindu-l, îl mâncăm şi, dorindu-l, îl primim în noi; totuşi, trebuie să-l dorim mereu ca nişte înfometaţi. Să bem cu toată puterea iubirii noastre din el, care este izvorul nostru; să scoatem din el cu toată intensitatea inimii noastre şi să gustăm dulceaţa iubirii sale.

Domnul este dulce şi bun: dacă îl mâncăm şi-l bem, trebuie să ne fie foame şi sete de el, pentru că el este hrana şi băutura noastră. Nimeni nu va putea vreodată să-l mănânce şi să-l bea în întregime, pentru că, mâncându-l şi bându-l, el nu se termină, nici nu se consumă. Această pâine a noastră este veşnică, acest izvor al nostru este veşnic, acest izvor al nostru este dulce. Pentru aceasta, profetul afirmă: Voi, cei însetaţi, veniţi la izvor (Is 55,1). Acest izvor este pentru cel căruia îi este sete, nu pentru cel care este sătul. Deci, pe bună dreptate îi cheamă la sine pe cei cărora le este sete, pe care i-a declarat fericiţi în predica de pe munte. Aceştia nu beau niciodată îndeajuns; cu cât beau mai mult, cu atât setea le este mai mare.

Aşadar, fraţilor, este necesar să dorim, să căutăm şi să iubim întotdeauna izvorul înţelepciunii, cuvântul lui Dumnezeu cel preaînalt (Sir 1,5 Vg), în care, după cuvintele Apostolului, sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoaşterii (Col 2,3), comori pe care Dumnezeu le oferă celor cărora le este sete.

Dacă-ţi este sete, bea din izvorul vieţii; dacă-ţi este foame, mănâncă din această pâine a vieţii. Fericiţi cei înfometaţi de această pâine şi însetaţi de această apă,deoarece, deşi mănâncă şi beau mereu din ele, doresc să mai mănânce şi să mai bea din ele. Fără îndoială, trebuie să fie nespus de gustoasă hrana care se mănâncă şi băutura care se bea, încât să nu se simtă niciodată săturaţi, ci mai însetaţi şi doritori. Pentru aceasta, profetul spune: Gustaţi şi vedeţi cât de dulce, cât de bun este Domnul (Ps 33[34],9).

Lasati un raspuns