Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Dumnezeu este totul pentru noi

Din Instrucţiunile sfântului Columban, abate

(Instr. 13, Cristos, izvorul vieţii, 2-3: Opera, Dublin 1957, 118-120)

Fraţilor, să ascultăm invitaţia prin care însăşi Viaţa, care nu este numai izvor de apă vie, ci şi izvor de viaţă veşnică şi de lumină, ne cheamă la sine. De la el vin înţelepciunea, viaţa, lumina veşnică. Autorul vieţii este izvorul vieţii, creatorul luminii, însuşi izvorul luminii. Să nu ne îngrijim de lucrurile care ne înconjoară, ci să ne fixăm privirea spre înalt, spre izvorul luminii, al vieţii şi al apei vii. Să facem ca peştii care ies la suprafaţă atraşi de izvorul luminii. Să ne înălţăm ca să bem din izvorul de apă vie care ţâşneşte spre viaţa veşnică (cf. In 4,14).

O, dacă tu, Dumnezeule milostiv şi Doamne îndurător, te-ai învrednici să mă chemi la acest izvor, pentru ca şi eu, împreună cu toţi cei cărora le este sete de tine, să pot bea din apa vie care vine din tine, izvor viu! Dacă aş putea să mă îmbăt de dulceaţa ta inefabilă fără a mă dezlipi vreodată de tine, încât să spun: „Cât de dulce este izvorul de apă vie, căruia nu-i lipseşte apa care ţâşneşte spre viaţa veşnică!”

Doamne, tu însuţi eşti acest izvor vrednic de dorit veşnic, din care trebuie să ne adăpăm continuu şi de care trebuie să ne fie mereu sete. Doamne Cristoase, dă-ne mereu această apă, ca să se transforme şi în noi în izvor de apă vie care ţâşneşte spre viaţa veşnică. Desigur, cer un lucru mare, cine nu ştie aceasta? Dar tu, rege al măririi, ştii să dai lucruri mari şi ai promis lucruri mari. Nimic nu este mai mare ca tine, dar tu ni te-ai dăruit şi te-ai jertfit pentru noi.

Pentru aceasta, te rugăm să ne faci cunoscut ceea ce iubim, pentru a nu căuta să avem altceva în afară de tine. Tu eşti totul pentru noi: viaţa noastră, lumina noas­tră, mântuirea noastră, hrana noastră, băutura noastră, Dumnezeul nostru. Isuse, te rog să inspiri inimile noastre cu suflul Duhului tău şi să străpungi sufletele noastre cu iubirea ta, pentru ca fiecare dintre noi să poată spune cu adevărat: Arată-mi-l pe cel pe care sufletul meu îl iubeşte (cf. Ct 1,6 Vg), căci sunt rănit de iubirea ta.

Acele răni doresc să fie în mine, Doamne. Fericit este sufletul străpuns de iubire! El va căuta izvorul, va bea din el. Bând din el, îi va fi mereu sete de el. Adăpându-se, îl va dori cu ardoare pe cel de care îi este sete mereu, deşi bea continuu din el. În felul acesta, iubirea este pentru suflet sete care caută cu dor, este rană care vindecă. Dumnezeul şi Domnul nostru, Isus Cristos, medic îndurător, să mă învrednicească să rănească prin această rană adâncul sufletului meu, el, care, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, este un singur Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.

Lasati un raspuns