Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Întoarceţi-vă la mine

Din Comentariul asupra cărţii lui Ioel al sfântului Ieronim, preot
(PL 25, 967-968)

Întoarceţi-vă la mine din toată inima (Il 2,12) şi ară­taţi pocăinţa sufletului prin posturi, plângeri şi bătându-vă pieptul; astfel, postind acum, veţi fi apoi săturaţi; plângând acum, apoi veţi râde; bătându-vă pieptul acum, apoi veţi fi mângâiaţi. În împrejurările triste şi potriv­nice, există obişnuinţa de a-şi sfâşia hainele (aşa a făcut marele preot pentru a întări acuza împotriva Domnului, Mântuitorul nostru, şi aşa au făcut Paul şi Barnaba la auzul cuvintelor de blasfemie). De aceea, vă spun să nu vă sfâşiaţi hainele, ci inimile voastre pline de păcate; inima, asemenea burdufului, nu se rupe în mod spontan, ci trebuie să fie sfâşiată în mod voit. Deci, atunci când v-aţi sfâşiat inima în felul acesta, întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru, de care v-aţi îndepărtat prin păcatele voastre, şi nu vă îndoiţi de iertare, căci, fără îndoială, oricât de mari ar fi păcatele voastre, măreţia milostivirii sale va ierta imensitatea păcatelor voastre multe.

Domnul este bun şi milostiv. El vrea mai curând pocă­inţa decât moartea păcătosului. El este răbdător şi plin de milă şi nu imită nerăbdarea oamenilor, ci aşteaptă îndelung convertirea noastră şi ştie să retragă mânia sa de la noi, aşa încât, dacă ne convertim de la păcatele noastre, el retrage de la noi pedepsele sale şi îndepărtează de la noi ameninţările sale, schimbându-se înainte de schimbarea noastră. Atunci când profetul spune aici că Domnul ştie să-şi retragă mânia sa, prin mânie nu trebuie să înţelegem ceea ce este contrar virtuţii, ci nenorocirile cu care este ameninţată viaţa noastră, aşa cum citim într-un alt loc: Fiecărei zile îi ajunge necazul ei (cf. Mt 6,34), sau: Oare se întâmplă în cetate o nenorocire pe care să nu o trimită Domnul?

Pentru că spune, aşa cum am văzut mai sus, că Domnul este bun şi milostiv, încet la mânie şi bogat în milostivire şi că ştie să-şi retragă răutatea, cu scopul ca măreţia milostivirii sale să nu ne facă neglijenţi în bine, profetul adaugă: Cine ştie dacă nu se va schimba, şi ne va ierta, şi ne va lăsa binecuvântarea sa (Il 2,13-14). Pentru aceasta, eu, spune el, din partea mea, îndemn la pocăinţă şi recunosc că Dumnezeu este infinit de milostiv, aşa cum spune profetul David: Ai milă de mine, Dum­nezeule, după marea ta bunătate, şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea (Ps 50[51],3). Dar de vreme ce nu putem cunoaşte adâncimea bogăţiilor înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu, prefer să fiu discret în afirmaţiile mele şi să spun fără prezumţie: Cine ştie dacă nu se va schimba şi ne va ierta. Spunând cine ştie, deja arată că este vorba de ceva fie imposibil, fie foarte dificil.

Fraza: Jertfă şi ofrandă pentru Domnul Dumnezeul nostru (cf. Il 2,14) o interpretăm astfel: după ce Domnul a revărsat binecuvântarea sa şi a iertat păcatele noastre, putem să-i oferim lui Dumnezeu jertfele noastre.

Lasati un raspuns