Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Fericiţi cei săraci în duh

Din predica Despre fericiri a sfântului Leon cel Mare, papă
(Pred. 95, 2-3: PL 54, 462)

Săracii dobândesc mai uşor valoarea umilinţei decât bogaţii. Săracii, în lipsa mijloacelor, au ca prietenă blândeţea. Bogaţii, în belşug, sunt familiari cu aroganţa. Totuşi, nu trebuie negat că în mulţi bogaţi se găseşte acea disponibilitate de a-şi folosi belşugul nu pentru ostentaţie orgolioasă, ci pentru fapte de bunătate. Ei consideră un mare câştig ceea ce oferă pentru alinarea lipsurilor şi suferinţelor altuia.

Această participare comună la propuneri virtuoase se poate întâlni la oameni din toate categoriile. Efectiv, mulţi pot fi egali în dispoziţiile interioare, chiar dacă rămân diferiţi în ce priveşte condiţia economică. Dar nu contează cât de mult diferă în posesia de bunuri atunci când sunt uniţi în valorile spirituale. Fericită este acea sărăcie care nu cade în laţul întins de iubirea bunurilor temporare, nici nu doreşte să-şi înmulţească bunurile lumeşti, ci doreşte cu ardoare îmbogăţirea cu comorile cereşti.

Un model al acestei sărăcii mărinimoase, după Domnul, ni l-au oferit mai întâi apostolii. Ei au lăsat toate fără nici o deosebire şi, chemaţi de glasul învăţătorului divin, s-au schimbat rapid din pescari de peşti în pescari de oameni (cf. Mt 4,19). Ei i-au făcut egali cu ei pe mulţi, adică pe cei care le-au imitat credinţa. Acela era timpul în care primii fii ai Bisericii erau o singură inimă şi un singur suflet (Fap 4,32). Părăsind tot ceea ce aveau, ei se îmbogăţeau cu bunuri veşnice, prin intermediul unei sărăcii din motive religioase. Au învăţat din predica apostolică bucuria de a nu avea nimic şi de a poseda toate împreună cu Cristos.

Pentru aceasta, sfântul Petru, apostolul, a spus atunci când, la intrarea în templu, şchiopul i-a cerut de pomană: Argint şi aur nu am, dar ceea ce am îţi dau. În numele lui Isus Cristos, Nazarineanul, ridică-te şi umblă (Fap  3,6). Ce poate fi mai sublim decât această umilinţă? Ce poate fi mai bogat decât această sărăcie? El nu are garanţia banilor, dar îi dă darurile naturii. Pe acel om, pe care mama l-a născut infirm din sânul ei, Petru l-a făcut sănătos prin cuvânt. Cel care nu a dat chipul cezarului imprimat pe monedă a reformat chipul lui Cristos în om.

Binefacerile acestei comori nu le-a experimentat numai acela care a dobândit posibilitatea de a merge, ci şi cei cinci mii de oameni care, după îndemnurile apostolului, au crezut în virtutea vindecării miraculoase făcute de el (cf. Fap 4,4). Săracul care nu avea nimic să-i dea acelui cerşetor a dat atâta belşug de har divin, încât a însănătoşit picioarele unui om şi a vindecat atâtea mii de oameni în inimi. I-a făcut agili, pe calea lui Cristos, pe cei pe care îi găsise şchiopătând în infidelitatea iudaică.

Lasati un raspuns