Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Fericirea împărăţiei lui Cristos

Din predica Despre fericiri a sfântului Leon cel Mare, papă
(Pred. 95, 4-6: PL 54, 462-464)

După predicarea unei sărăcii deosebit de fericite, Domnul adaugă: Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi (Mt 5,4). Preaiubiţilor, plânsul, căruia îi este promisă mângâierea veşnică, nu are nimic în comun cu necazurile din această lume. Nici nu este vorba despre acele plânsete ale oamenilor în durerea lor obişnuită. Aceste plânsete nu fac fericit pe nimeni. Este diferită natura gemetelor sfinţilor, aşa cum este diferită cauza lacrimilor care merită să fie numite fericite. Durerea propriu-zis religioasă este aceea care plânge fie păcatul propriu, fie păcatul celorlalţi. Nici nu se plânge pentru că acest rău este lovit de dreptatea divină, ci, dacă se întristează, o face din cauza a ceea ce este comis de răutatea umană. Este cazul să plângă mai mult cel care face faptele celor răi, decât cel care este victima lor, pentru că răutatea îl face pe păcătos să se cufunde în prăpastia pedepsei, în schimb, suportarea îl conduce pe cel drept la mărire.

Domnul continuă spunând: Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul (Mt 5,5). Celor blânzi şi buni, celor umili şi modeşti, celor care sunt dispuşi să îndure nedreptatea le este promisă posesia pământului. Nici această moştenire nu trebuie considerată mică şi de dispreţuit, deoarece trebuie să înţelegem că aceştia, şi nu alţii, vor intra în împărăţia cerurilor. De aceea, pământul promis celor blânzi şi pe care-l vor moşteni cei buni reprezintă trupul lor care, graţie meritelor umilinţei lor, va fi transformat, la învierea fericită, şi îmbrăcat cu mărire nemuritoare. Trupul lor nu va mai fi deloc în contrast cu spiritul, ci va fi perfect conform şi unit cu voinţa sufletului. Atunci omul exterior va fi posesie sfântă şi pacifică a omului interior.

Atunci cei blânzi vor moşteni pământul în pace durabilă, fără să mai fie călcat vreunul dintre drepturile lor. Când fiinţa aceasta supusă putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire (1Cor 15,54), atunci pericolul se va schimba în răsplată şi ceea ce a fost o povară apăsătoare va fi ceva de onoare.

Lasati un raspuns