Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Cristos nu mai vrea să ierte nimic fără Biserică

Din Predicile fericitului Isaac, abatele mănăstirii din Stella
(Pred. 11: PL 194, 1728-1729)

Două sunt lucrurile care sunt rezervate numai lui Dumnezeu: onoarea mărturisirii şi puterea iertării. Lui trebuie să ne mărturisim, de la el trebuie să aşteptăm iertarea. Numai lui Dumnezeu îi revine să ierte păcatele şi, de aceea, lui trebuie să ne mărturisim. Dar Atotputernicul, luând-o ca mireasă pe una slabă şi Cel Preaînalt pe una de condiţie joasă, din sclavă a făcut-o regină şi pe cea care îi stătea la picioare a pus-o alături de el. Ea a ieşit din coasta sa, unde s-a logodit cu ea. După cum toate cele ale Tatălui sunt ale Fiului şi cele ale Fiului sunt ale Tatălui, fiind una prin natură, tot aşa, mirele a dat toate ale sale miresei, şi toate ale miresei şi le-a însuşit mirele, iar pe ea a făcut-o una cu sine şi cu Tatăl. Fiul îi spune Tatălui, rugându-se pentru mireasă: Vreau ca, după cum eu şi cu tine suntem una, tot aşa, şi ei să fie una cu noi (cf. In 17,21).

Prin urmare, mirele este una cu Tatăl şi una cu mireasa; ceea ce a găsit străin în mireasă el a îndepărtat, pironind pe cruce, unde a purtat păcatele ei pe lemn şi le-a eliminat prin lemn. Ceea ce aparţine prin natură miresei şi este în dotarea ei, el a asumat şi a îmbrăcat; în schimb, ceea ce îi aparţine lui şi este divin, el a dăruit miresei. El a anulat ceea ce era al diavolului, a asumat ceea ce era al omului, a dăruit ceea ce era al lui Dumnezeu pentru ca toate câte aparţin miresei să fie ale mirelui. Iată, deci, că acela care nu a comis păcat şi nu s-a aflat vicleşug în gura sa poate să spună: Ai milă de mine, Doamne, căci am ajuns fără putere (Ps 6,3), pentru ca acela care are slăbiciunea ei să aibă şi plânsul, şi totul să fie în comun pentru mire şi mireasă. De aici rezultă onoarea mărturisirii şi puterea iertării, motiv pentru care trebuie să se spună: Mergi şi arată-te preotului (Mt 8,4).

De aceea, Biserica nu poate să ierte nimic fără Cristos şi Cristos nu vrea să ierte nimic fără Biserică. Biserica nu poate să ierte decât pe cel care este căit, adică pe cel pe care Cristos l-a atins cu harul său; Cristos nu vrea să fie considerat iertat cel care dispreţuieşte Biserica. Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă. Acest mister este mare, mă refer la Cristos şi la Biserică (Mt 19,6; Ef 5,32).

Aşadar, să nu desparţi capul de trup. Cristos nu ar mai fi întreg. Cristos nu este niciodată întreg fără Biserică, după cum Biserica nu este niciodată întreagă fără Cristos. Cristos total şi întreg este cap şi trup în acelaşi timp; pentru aceasta, el spune: Nimeni nu s-a suit în cer, în afară de Fiul Omului care a coborât din cer (In 3,13). Acesta este singurul om care iartă păcatele.

Lasati un raspuns