Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Minunea de la Mănăstire

Pravoslavnicii sărbătoresc  după un alt calendar marile praznici ale anului. Veşnica antagonie dintre Iulian şi Gregorian. Astfel pe 28 august la Rona de Sus unde există singura mănăstirea de maici a etniei ucrainene din Romania s-au întălnit credincioşii pentru aşi aminti de Adormirea Maicii Domnului (hramul mănăstirii). Lume multă coborătă de pe toate văile locuite, de huţuli, ucraineni, ruteni au inundat drumul spre mănăstire cu prunci şi femei care îşi aduceau obolul aproape egal cu bănuţul văduvei.  Maicile au crescut  asezământul monahal cu banii vrednicilor butinari şi din mila unor inteprinzători ai locului şi cu mai deloc sprijinul vicariatului ucrainean. Cu toate acestea preoţii locului dar mai ales trimisul vicarului ucrainean ortodox au venit de dimineaţă pentru a strănge  daniile în lei dar mai ales în euro, deoarece de această sărbătoare vin din Italia , Spania şi Franţa cei plecaţi să câştige un ban mai greu de la străini. Pruncul vicarului dotat cu o cameră de luat vederi se dădea reporter  şi filma de mama focului, dar de fapt voia dovezi cu sumele puse în blid spre a nu fi dosite de către  organizatoarele praznicului. Odată  în an , de acest hram ele miresele Domnului  sunt dăruite de credincioşi cu prezenţa masivă şi cu obolul de criză. Dar vai , hrăpăreţii erau pregătiţi bine în verocitatea lor,iar la încheiatul binecuvântărilor de rigoare înfaşcă pungile cu bani şi direcţia spre jeep-ul luxos. Un creştin care  observă mişcarea face zid cu pieptul lui pentru ca măicuţele să poată ajunge din urmă portărelul vicarului. Acesta este plesnit dur , dat de pământ  şi în stupoarea mirată a sutelor de credincioşi acesta se urcă dezinvolt în maşină.
MINUNE ., chiar dacă era vară motorul nu porneşte, iar cel viclean ,îi scoate din viteză utilajul şi acesta o ia la vale provocînd spaimă şi groază ca după 250m să se proptească într-o Răstignire.
Lumea ţipa şi urmărea portărelul care vede un ajutor căruia îi aruncă sacul cu danii strigâdu-i…  Davai Mirko! Ochii diavolului se topesc prin tufişuri pentru că Mirko era fiu al locului ce-ntinereţe păştea capre prin huciuri,fiind hărăzit ca mai tîrziu să devină muzicant şi mare funcţionar pe etnie. Lumea se împrăştie pe la case unde era mese întinse prin odor pentru pelerini.
Ivanku primarul comunei , sosit mai tîrziu se freca bucuros în palme.  În sfîrşit după trei ani aşteptări  i-a fost aprobată reabilitarea celor 19 km de reţea de apă ,plus o captare nouă din Cornet şi voia să împartă bucuria cu ciolovecii lui. I-a trecut supărarea pricinuită de un popă al locului mai albiciuc ,căruia i-a împrumutat pe un an de zile 1800 de euro şi  care  în predica blagoslovească a cerut cu multă ironie  suplimentarea la taler din partea credincioşilor ,datoria către primar. Numai că nu i-a pus pe dreptcredincioşi să azvîrle cu mărunţiş înspre primarul Ivanku  ce a îndrăznit să-i amintească lu popa Tanda pe ruseşte de datoria privată.
Apoi gîndurile i se abat spre maica stareţă ce a rămas fără piţure rămasă totuşi  laureacă a vicarului care în cîrdăşie cu Mirko ar fi dat 100 de mici la 1000 de oameni ca apoi să deconteze la Parlamentul României  bani de un alt jeep.
Şi încă minune se înfăptui pe loc! O ploaie de vară cu clăbuci şi vântoasă se porni  din senin udînd după aproape trei luni de secetă grădinile şi miriştea duşmănoasă. Fulgerele brăzdau cerul cătînd  casa vicarului din Sihot. Prosesiile coborau drumul forestier prăfos dar plăcut mirositor de răşinile ploii de vară,efemere mirese ale praznicului, încununatecu flori decasă ,foşnind din zădiile verzi  peste albul neon al sugnelor ce acopereau pulpele feciorelnice.( ce nu se văd la Matruşce).
Din cerdacul mănăstirii ,stareţa şi puţinele-i surori se rugau pentru iertarea,  greşelii fratelui întru credinţă şi vlăstar de vicar. Clopotul dăruit de Morhan cernea dangătul pentru vecernie aşternînd uitare peste iubirea de arginţi.

Lasati un raspuns