Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Exemplul lui Paul

Din Discursul despre păstori al sfântului Augustin, episcop
(Disc. 46, 4-5: CCL 41, 531-533)

Odată, Paul, fiind în închisoare şi în mari lipsuri din cauză că a mărturisit adevărul, a primit de la fraţi cele necesare pentru a se îngriji de lipsurile sale. El a răspuns, mulţumindu-le, prin aceste cuvinte: Aţi făcut bine că aţi luat parte la necazul meu. Eu m-am învăţat să fiu mulţumit cu ceea ce am.  Ştiu şi să duc lipsă, şi să am de prisos. Toate le pot în acela care mă întăreşte. Într-adevăr, aţi făcut bine că aţi împărtăşit cu mine necazul (cf. Fil 4,10-14).

Dar pentru a arăta ce anume căuta el în acea faptă bună, pentru a nu fi dintre aceia care se pasc pe ei înşişi, şi nu oile, nu se bucură atât pentru că au venit în ajutorul lipsurilor sale, cât se bucură, mai ales, de rodnicia lor. Ce anume căuta el în acest gest? Nu darul vostru îl caut, ci rodul (Fil 4,17). Nu pentru ca eu să fiu sătul, spune el, ci pentru ca voi să nu fiţi fără rod.

De aceea, păstorii care nu pot să facă aşa cum a făcut Paul, adică să se întreţină cu munca mâinilor lor, să ia din laptele oilor ceea ce este necesar pentru întreţinerea lor, dar să nu neglijeze infirmitatea oilor. Să nu se preocupe atât de propriul interes, aşa încât să pară că predică evanghelia pentru a avea cu ce să trăiască, ci să se comporte în aşa fel încât să se vadă că ei sunt preocupaţi numai cum să poată fi mai disponibili să primească acea lumină a cuvântului şi a adevărului, pe care apoi trebuie să o împartă celorlalţi pentru a-i lumina. Trebuie să fie ca nişte făclii, aşa cum este scris: Fiţi gata, încinşi şi cu făcliile aprinse (Lc 12,35). De asemenea: Nimeni nu aprinde o candelă şi o pune sub obroc, ci pe candelabru, ca să lumineze pentru toţi cei din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri (Mt 5,15-16).

Dacă s-ar aprinde o candelă în casa ta, oare nu ai pune ulei ca să nu se stingă? Dar dacă acea candelă, după ce a primit ulei, nu ar face lumină, nu ar mai merita să fie pusă în sfeşnic, ci să fie sfărâmată în bucăţi. Este drept să se primească cele necesare pentru a trăi şi este semn de caritate să se ofere. Nu că evanghelia este o marfă de vândut şi că valoarea sa este reprezentată de ceea ce primesc pentru întreţinere cei care o vestesc. Dacă ar face un asemenea comerţ, ar vinde la un preţ derizoriu ceva care are o valoare incomparabilă. Să primească de la popor cele necesare pentru întreţinere, dar adevărata recompensă pentru slujirea lor să o primească de la Domnul. Poporul nu va fi niciodată în stare să-i recompenseze cum se cuvine pe cei care îl slujesc din iubire faţă de evanghelie. Aceştia nu pot să aştepte recompensa decât de la acel izvor de la care poporul aşteaptă mântuirea.

Deci, ce anume se reproşează păstorilor? De ce sunt acuzaţi? Pentru că, în timp ce iau lapte şi se acoperă cu lână, ei îşi neglijează turma. Aşadar, ei caută numai avantajul propriu, şi nu interesele lui Isus Cristos.

Lasati un raspuns