Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Voi păstori oile mele pe păşuni bune

Din Discursul despre păstori al sfântului Augustin, episcop
(Disc. 46, 24-25.27: CCL 41, 551-553)

Le voi întoarce dintre popoare şi le voi aduna din toate regiunile. Le voi conduce în pământul lor şi le voi paşte pe munţii lui Israel
(Ez 34,13). Prin munţii lui Israel trebuie să se înţeleagă paginile Sfintelor Scripturi. Acolo să paşteţi dacă vreţi să paşteţi în siguranţă. Tot ceea ce veţi asculta de la acel izvor gustaţi cu plăcere; însă tot ceea ce este în afară, refuzaţi. Pentru a nu merge rătăcind în ceaţă, ascultaţi glasul păstorului. Adunaţi-vă pe munţii Sfintelor Scripturi. Acolo veţi găsi bucuria inimii voastre, acolo nu este nimic înveninat, nimic dăunător: sunt numai păşuni bogate. Numai să veniţi, voi, oi sănătoase, să paşteţi pe munţii lui Israel.

De-a lungul râurilor şi în toate locurile locuite din ţară (Ez 34,13 Vg). Din munţii despre care am vorbit au izvorât fluviile predicării evanghelice atunci când vocea lor străbate tot pământul (cf. Ps 18[19],5) şi orice loc al pământului a devenit înfloritor şi fertil, pentru ca oile să pască acolo.

Le voi conduce la păşuni foarte bune şi staulul lor va fi pe munţii înalţi ai Israelului: acolo se vor odihni într-un staul bun (Ez 34,14), adică unde pot să găsească odihnă, unde pot spune: „Este bine”, unde pot să recunoască: „Este adevărat, este clar, nu ne înşelăm”. Vor găsi odihnă în mărirea lui Dumnezeu ca în propria casă. Vor dormi, adică vor afla odihnă, şi se vor odihni în bucurii nespuse.

Vor avea păşuni bogate pe munţii lui Israel (Ez 34,14). Am vorbit deja despre aceşti munţi ai lui Israel, munţi înfloritori, spre care ne ridicăm privirea, pentru ca de acolo să ne vină ajutorul. Însă ajutorul nostru vine de la Domnul care a făcut cerul şi pământul. Pentru ca speranţa noastră să nu se oprească la munţii înfloritori, după ce a spus: Voi paşte oile mele pe munţii lui Israel, a adăugat imediat: Eu însumi voi conduce oile mele la păşune (Ez 34,15). Ridică-ţi privirea spre munţi, de unde va veni ajutorul tău, dar nu uita cine spune: Eu le voi conduce la păşune, pentru că ajutorul îţi vine de la Domnul, care a făcut cerul şi pământul (Ps 123[124],8).

Şi încheie aşa: Eu le voi paşte aşa cum trebuie, cu judecată (Ez 34,16). Ia aminte cum numai el ştie să pască turma, deoarece numai el o paşte aşa cum trebuie, cu judecată. Care om este în stare să judece un alt om? Lumea este plină de judecăţi nechibzuite. Cel de care ar trebui să disperăm iată că deodată se întoarce şi devine foarte bun. Cel de la care am fi aşteptat mult deodată se îndepărtează de bine şi devine foarte rău. Nici teama noastră nu este sigură, nici iubirea noastră nu este sigură.

Ce este astăzi fiecare om, cu greu o ştie omul însuşi. Totuşi, până la un anumit punct, el ştie ce este astăzi, dar nu ştie ce va fi mâine. Aşadar, numai Dumnezeu paşte cu judecată, împărţind fiecăruia ceea ce este al său: unuia aceasta, altuia cealaltă, după cum i se cuvine. El ştie ceea ce face. El îi paşte cu judecată pe cei pe care i-a răscumpărat, el, care s-a supus unei judecăţi omeneşti. Aşadar, numai el paşte cu judecată.

Lasati un raspuns