Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Toţi păstorii buni sunt un singur păstor

Din Discursul despre păstori al sfântului Augustin, episcop
(Disc. 46, 29-30: CCL 41, 555-557)

Cristos te paşte aşa cum se cuvine, cu judecată, şi deosebeşte oile sale de celelalte. El spune: Oile mele ascultă glasul meu şi mă urmează (cf. In 10,27). Aici găsesc toţi păstorii cei buni în unicul Păstor. Nu lipsesc păstorii cei buni, dar toţi sunt întruchipaţi în unul singur. Ar fi mulţi, dacă ar fi împărţiţi, dar aici se spune că este unul singur, pentru că este recomandată unitatea. Numai pentru acest motiv nu se vorbeşte acum de păstori, ci de unicul Păstor, nu pentru că Domnul nu găseşte pe unul căruia să-i încredinţeze oile sale. O vreme le-a încredinţat, pentru că l-a găsit pe Petru. Chiar în Petru el a recomandat unitatea. Apostolii erau mulţi, dar numai unuia i-a spus: Paşte oile mele (In 21,17). Să dea Dumnezeu să nu lipsească, în zilele noastre, păstori buni; bunătatea sa milostivă să-i facă să apară şi să-i constituie în fruntea Bisericilor.

Desigur, dacă sunt oi bune, vor fi şi păstori buni, deoarece din oile bune se formează păstori buni. Însă toţi păstorii buni se identifică cu persoana unuia singur, sunt una. În ei, care le pasc, este Cristos cel care le paşte. Prietenii mirelui nu-şi fac auzit glasul, ci tresaltă de bucurie la glasul mirelui. De aceea, el este cel care le paşte, atunci când ei le pasc, şi spune: „Eu sunt cel care le pasc”, pentru că în ei este glasul său, în ei este iubirea sa. Atunci când Isus i-a încredinţat lui Petru oile, desigur că le-a încredinţat aşa cum face unul care le dă altuia, diferit de sine. Totuşi, vrea să-l facă una cu sine. Cristos, capul, îi încredinţează oile lui Petru, ca o figură a trupului, adică a Bisericii. Şi ca mirele şi mireasa, deşi sunt doi, formează un singur trup.

De aceea, pentru a-i încredinţa oile, nu ca altora, ci ca lui, ce anume îl întreabă mai întâi? Petru, mă iubeşti? El a răspuns: Te iubesc. Şi din nou: Mă iubeşti? El a răspuns: Te iubesc. Şi, pentru a treia oară: Mă iubeşti? Şi a răspuns: Te iubesc (cf. In 21,15-17). Vrea să-i întărească iubirea pentru a-l întări în unitate cu sine însuşi. Prin urmare, numai el le paşte în păstori, iar ei le pasc numai în el.

Pe de o parte, nu se vorbeşte despre păstori, dar, în acelaşi timp, nu sunt trecuţi sub tăcere. Să se laude păstorii, dar: Cine se laudă, în Domnul să se laude (2Cor 10,17). Aceasta înseamnă a-l paşte pe Cristos, a paşte prin Cristos, a paşte în Cristos, a nu paşte pentru sine în afară de Cristos. Desigur, nu datorită lipsei de păstori. Atunci când Dumnezeu, prin gura profetului, spunea: Eu însumi voi paşte oile mele, pentru că nu am cui să le încredinţez, nu voia să prevestească timpuri atât de tulburi încât să ajungem să fim fără păstori. Chiar şi atunci când Petru şi apostolii erau în acest trup şi în această viaţă, el, singurul care cuprinde în persoana sa pe toţi ceilalţi păstori, a rostit cuvinte asemănătoare: Am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta; şi pe acestea trebuie să le conduc; ele vor asculta glasul meu şi va fi o singură turmă şi un singur păstor (In 10,16). Aşadar, Cristos este singurul care paşte turma, dar o face întruchipându-se în fiecare păstor.

Aşadar, toţi să se afle în unicul păstor şi să exprime glasul unic al păstorului. Oile să asculte acest glas şi să-l urmeze pe păstorul lor, nu pe acesta sau pe acela, ci pe unul singur. Toţi să facă să se audă în ei un singur glas, să nu aibă glasuri diferite. Vă îndemn, fraţilor, să fiţi toţi în armonie şi să nu fie dezbinări între voi (1Cor  1,10). Acest glas, purificat de orice dezbinare şi de orice erezie, să-l asculte oile şi să-l urmeze pe păstorul lor care spune: Oile mele ascultă glasul meu… şi ele mă urmează (In 10,27).

Lasati un raspuns