Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Să ne înarmăm cu armele dreptăţii

Din Scrisoarea către filipeni a sfântului Policarp, episcop martir
(Nr. 3, 1 – 5, 2: Funk 1, 269-273)

Fraţilor, nu vă scriu din iniţiativa mea referitor la dreptate, ci pentru că voi înşivă mi-aţi cerut, şi o voi face spunându-vă nu cele ale mele, ci ale lui Paul. Efectiv, nici eu, nici alţii împreună cu mine nu ar putea să adauge ceva la înţelepciunea Apostolului fericit şi glorios. Atunci când se afla la voi, vorbind personal oamenilor din timpul său, el a transmis cu siguranţă şi tărie mesajul adevărului şi chiar după plecarea sa v-a scris scrisori care vă vor edifica întotdeauna în credinţa primită, dacă le veţi medita cu atenţie. Vă vor face să creşteţi în credinţa aceea care este mama noastră, a tuturor (cf. Gal  4,26), căreia îi urmează speranţa ce este precedată de dragostea faţă de Dumnezeu, faţă de Cristos şi faţă de aproapele. Cel care are aceste virtuţi a împlinit porunca dreptăţii, deoarece cel care are iubire este departe de orice păcat.

Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor (1Tim 6,10). Aşadar, conştienţi că nu am adus nimic în lume şi nimic nu putem lua din ea (1Tim 6,7), să ne înarmăm cu armele dreptăţii şi să învăţăm noi cei dintâi să umblăm pe calea poruncilor Domnului. Învăţaţi-le pe soţiile voastre să umble în credinţa primită, în iubire şi în curăţie, să-i iubească pe soţii lor în toată fidelitatea şi pe toţi ceilalţi, de asemenea, în toată castitatea şi să-i educe pe copii în teama lui Dumnezeu (cf. Ef 5,23 ş.u.). Văduvele să fie pătrunse de credinţa în Domnul, să mijlocească neîncetat pentru toţi, să stea departe de orice calomnie, vorbire de rău, mărturie falsă, de dorinţa de bani şi de orice alt rău; să fie conştiente că sunt un altar al lui Dumnezeu, care cercetează atent toate şi cunoaşte toate gândurile, sentimentele sau secretele inimii noastre (cf. 1Tim 5,3-16).

Aşadar, ştiind bine că Dumnezeu nu permite să fie luat în râs (Gal 6,7), trebuie să umblăm vrednici în porunca şi în voinţa sa. Diaconii să umble în sfinţenie sub privirea lui Dumnezeu cel sfânt, ca slujitori ai săi şi ai lui Cristos, şi să nu se îngrijească de aprecierile oamenilor. Să nu fie calomniatori, să nu fie falşi; să nu fie alipiţi de bani (cf. 1Tim 3,6 ş.u.). Să fie înţelepţi în toate, milostivi, plini de grijă, să umble conform adevărului Domnului, care s-a făcut slujitorul tuturor. Dacă îi vom fi plăcuţi în momentul prezent, el ne va da în schimb bunurile viitoare, atunci când ne va învia din morţi aşa cum ne-a promis. Dacă ne vom comporta în mod vrednic de el, vom domni împreună cu el (2Tim 2,12), cu condiţia să rămânem statornici în credinţă.

Lasati un raspuns