Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Participarea la trupul şi sângele Domnului ne sfinţeşte

Din Tratatul împotriva lui Fabian al sfântului Fulgenţiu de Ruspe, episcop
(Cap. 28, 16-19: CCL 91A, 813-814)

În oferirea jertfei se îndeplineşte ceea ce a prescris chiar Mântuitorul, aşa cum dă mărturie şi Paul. Iată ce spune Apostolul: Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: Acesta este trupul meu, cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea.  De asemenea, după cină, a luat potirul, spunând: Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea. Căci, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului până când va veni (1Cor 11,23-26).

De aceea, jertfa este oferită ca să fie vestită moartea Domnului şi să se facă amintirea lui, care şi-a dat viaţa pentru noi. Apoi, el însuşi spune: Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi (In 15,13). Cristos a murit pentru noi. De aceea, atunci când facem amintirea morţii sale, în timpul jertfei, noi invocăm venirea Duhului Sfânt ca dar de iubire. Rugăciunea noastră cere aceeaşi iubire prin care Cristos a binevoit să fie răstignit pentru noi. Şi noi, prin harul Duhului Sfânt, putem să fim răstigniţi pentru lume şi lumea pentru noi. Suntem invitaţi să-l imităm pe Cristos. Cât priveşte moartea sa, el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, dar acum este viu; el trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa, şi noi să ne considerăm morţi pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu, în Cristos Isus (cf. Rom 6,10-11). Să umblăm într-o viaţă nouă (Rom 6,4), prin intermediul darului iubirii.

Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dăruit (Rom 5,5). Noi participăm la trupul şi sângele Domnului, noi mâncăm pâinea sa şi bem potirul său. De aceea, trebuie să murim pentru lume şi să ducem o viaţă ascunsă cu Cristos în Dumnezeu şi să răstignim trupul nostru cu viciile şi dorinţele sale (cf. Col 3,3; Gal 5,24).

Toţi credincioşii care îl iubesc pe Dumnezeu şi pe aproapele, chiar dacă nu beau potirul pătimirii trupeşti, beau totuşi potirul iubirii Domnului. Îmbătaţi de el, îşi mortifică mădularele şi, îmbrăcându-se cu Domnul Isus Cristos, nu se gândesc la dorinţele trupului şi nu-şi fixează privirea asupra lucrurilor care se văd, ci asupra celor care nu se văd. Astfel, cel care bea din potirul Domnului, împlineşte dragostea sfântă, fără de care nimic nu foloseşte, nici măcar arderea trupului propriu. Prin darul dragostei, ne este dat apoi să fim cu adevărat ceea ce celebrăm mistic, în mod sacramental, în jertfă.

Lasati un raspuns