Căutare

Cautare:

Categorii

Arhiva

Lumina perenă în templul veşnicului Mare Preot

Din Instrucţiunile sfântului Columban, abate
(Instr. De compunctione, 12, 2-3: Opera, Dublin 1957, pag. 112-114)

Cât sunt de fericiţi, cât sunt de bucuroşi acei servitori pe care Stăpânul, la întoarcere, îi găseşte veghind (Lc  12,37). Vegherea cu adevărat fericită este aceea în care este aşteptat Dumnezeu, creatorul universului, care umple toate şi depăşeşte toate.

Fie ca Domnul să vrea să mă trezească şi pe mine, slujitorul său umil, din somnul mediocrităţii mele, şi aşa să mă aprindă de dragostea sa divină, încât să mă facă să ard de iubirea sa până deasupra stelelor, aşa încât să ard de dorinţa de a-l iubi tot mai mult, şi acest foc să nu se stingă niciodată în mine!

Fie ca meritele mele să fie aşa de mari, încât candela mea să strălucească mereu în noapte, în templul lui Dumnezeu, aşa încât să-i pot lumina pe toţi cei care intră în casa Domnului meu! Dumnezeule Tată, te rog în numele Fiului tău, Isus Cristos, dă-mi acea dragoste care nu dispare niciodată, pentru ca lumina mea să se menţină mereu aprinsă şi să nu se stingă niciodată; să ardă pentru mine, să strălucească pentru alţii.

Te rugăm, Cristoase, preadulcele nostru Mântuitor, să aprinzi candelele noastre: să strălucească mereu în templul tău şi să fie alimentate mereu de tine, care eşti lumina veşnică; să fie luminate colţurile întunecate ale spiritului nostru şi să fugă de la noi întunericul lumii.

Aşadar, Isuse al meu, dă lumina ta candelei mele, pentru ca la strălucirea sa să mi se deschidă sanctuarul ceresc, sfânta sfintelor, care, sub bolţile sale maiestuoase, te primeşte pe tine, preot veşnic al jertfei veşnice. Fă să te privesc, să te contemplu şi să te doresc numai pe tine: numai pe tine să te iubesc şi numai pe tine să te aştept cu cea mai arzătoare dorinţă. În vederea iubirii, dorinţa mea să se stingă în tine şi candela mea să strălucească şi să ardă continuu înaintea ta.

Iubitul nostru Mântuitor, te rugăm, arată-ni-te nouă, care batem la uşă, încât, cunoscându-te, să te iubim numai pe tine, să te dorim numai pe tine, să ne gândim continuu numai la tine şi să medităm zi şi noapte cuvintele tale. Te rugăm să ne dai o iubire atât de mare, aşa cum ţi se cuvine ţie, care eşti Dumnezeu şi care meriţi să ţi se dea, pentru ca iubirea ta să pătrundă toată fiinţa noastră interioară şi să ne facă total ai tăi. În acest fel, nu vom fi capabili să iubim altceva în afară de tine, care eşti veşnic, iar dragostea noastră nu va putea fi stinsă de apele multe ale acestui cer, ale acestui pământ şi ale acestei mări, aşa cum este scris: Apele multe nu pot să stingă iubirea (Ct 8,7).

Să se adeverească acestea şi pentru noi, Doamne Isuse Cristoase, căruia să-ţi fie slavă în vecii vecilor. Amin.

Lasati un raspuns